Odine With Love

Odine With Love

duminică, 11 ianuarie 2015

~ Cum l-am redescoperit pe Dumnezeu? ~

      ~ Cum l-am redescoperit pe Dumnezeu? În genunchi. Și eu, ca tine și ca tine și ca mulți alții, am primit suflarea lui Dumnezeu, botezul în numele lui, dar evenimentele vieții m-au făcut de cele mai multe ori să uit de el. Până în clipa în care suferința m-a îngenunchiat. Până în momentul în care de durere, am învățat să strig și să mă arunc în genunchi. Atunci am concretizat, cât de mult mă dor oasele la contactul cu pământul și am început să mă rog.
    Și am stat în genunchi și simțeam cum osul îmi trece prin carne și din carne se tocește, adâncindu-se în pământ. Dar am ignorat acea durere, pentru că durerea din suflet era mult mai mare.
     La un moment dat nu a mai contat durerea genunchilor. Din ce în ce, genunchii mei se uneau cu tărâna pe care erau sprijiniți. Cum ei și pământul se contopeau atât de bine, de parcă nu îmi mai aparțineu mie, ci pământului aluia cu care se întâlniseră și atunci am realizat că noi oamenii și pământul, suntem una și aceiași materie. Că din pământ am venit, din pământ ne tragem și tot acolo ne vom întoarce într-o zi.
    Că tot ceea ce ne dă pământul nu ne aparține ci e una cu noi, că apa care ne potolește setea e una cu noi, că cerul care da lumină e una cu noi, că fiecare gâză și floare e una cu noi. Așa am înțeles că tot ceea ce facem rău celor din jurul nostru, ne facem rău nouă.
    Din momentul în care genunchii mei au învătat să se unească cu pământul în rugăciune și sufletul meu a trecut de la durere la înălțare, am simțit mâna divinității în tot ceea ce mă înconjoară. Abia atunci l-am redescoperit pe Dumnezeu. ~
~ Odine ~

~ Gânduri în imagini ~



~ Când doi îngeri se iubesc se naște o stea. Când se despart steaua se prăbușește și îndeplinește o dorință de iubire. ~


~ Soarele este mângâierea lui Dumnezeu cu care sărută chipurile oamenilor. ~

~ Cu toții avem de cărat în spate tălpile celor care ne-au călcat pe suflet. ~




~ Ne primim sufletul în viață precum și îngerii își primesc aripile.Ne deschidem sufletul în fața vieții, exact cum și îngerii își desfac brațele spre zbor. Cu cât îl înățăm mai sus, cu atât zborul spre cer este mai lin. ~

~ Cine plânge când soarele răsare și copacii înfloresc?
Cine suspină când sufletul se încălzește și de dor se 
topesc?
Cine așteaptă să-nghețe și cioburi de sticlă pe vise să 
nască?
Sunt oamenii de zăpadă întristați că oamenii au uitat să 

iubească. ~


 ~ Oare unde se duc visele când mor? Au și ele un Rai al lor? Un Rai în care toate se îndeplinesc și zboară precum fluturii. ~



vineri, 9 ianuarie 2015

~ Îngeri cu ochi de catifea ~

~ Toate renasc din cenușă, în flori colorate și rare
Din spinii înfipți în carnea sâgerândă,
Din dezamăgiri care limitează orizontul,
Din picături de lacrimi ce se varsă în întuneric.
Toate se transformă în lumină,
Iar ploaia din ochii mei mă ghidează,
Spre bucățile de carne care au fost pierdute,
În luptele cu demonii ce au vrut să mă distrugă.
Îmi redescopăr noul corp plin de lumină,
Trezit în cântec de harfe divine
Legănat cu serenadele vocilor de îngeri,
Îngeri cu ochii senini de catifea.

Dacă te întrebă cine sunt, spune-le doar, 
Că sunt un copil de păsări fără nume,
Un copil care l-ai cunoscut pe pământ
Și care a traversat marea timpului cu câteva pene,
Pe care am îndrăznit să le numesc simplu... aripi.
Dacă te întreabă unde sunt, spune-le că acum am plecat.
Spre zarea albastră însoțită de îngeri
Îmbrăcată în alb și genunchii loviți,
Pe drumul destinului presărat de îngeri,
Îngeri senini cu ochi de catifea. ~
~ Odine ~



~ Câte vieți mi-ar trebui să mă satur de iubire? ~

~ Când mă gândesc la tine,
Aș vrea să am mai multe vieți. 
Să termin cu una mulțumită
Și apoi să trec fericită la următoarea...
Să îmi privesc trecutul și să zâmbesc,
Să pot să mulțumesc iubirii

Și să pot șopti cu lacrimi în ochi numele tău,
Care se topește literă cu literă în venele mele.
Oare câte vieți mi-ar trebui să mă satur să-ți strig numele? 
Numele care pentru mine reprezintă sensibilitate 
Poezie... care proiectează bule în aerul pe care-l respir
Pentru că o singură viață nu îmi este de ajuns. 


Ce este iubirea oricum? 
Dragostea este o scoică 
Pe care o duci la ureche, 
Să auzi în sunetul mării
Care suspină disperată.
Sau un păcat rebel
Pe care îl ispășești pentru păcatele lumii.
Ori un limbaj tactil 
Care face corpul să tremure din toți rărunchii.
O gură care refuză să rostească cuvântul exact,
Pentru că nu există nici un cuvânt pentru această disperare.
Poate că dragostea este duioșia  
Cu care mă uit la tine în timp ce dormi 
Sau furia care mă cuprinde
Când pleci și nu știu de unde să te iau.
Iubirea este: o febră de tine
Este un cuțit înfipt în os,
Poate că sunt toate la un loc sau poate nimic,
Cert este că se manifestă în mine ca o nebunie,
Că în jurul meu se mișcă totul,
Ca un pământ steril și uscat
Care are nevoie să fie înghițit de ape,
Care mă arde și-mi provoacă halucinații.
Dar în clipa în care buzele-mi crăpate îți simt sărutul,
Îmi adapă sufletul cu toate apele pământului,
Iar asta pentru mine nu îmi e suficientă viață,
Să simt iubirea care o simt. ~
~ Odine ~

luni, 5 ianuarie 2015

~ Unde mă poți găsi? ~

~ Mă poți găsi în orice colț al visului,
De la un capăt la altul al orizontului,
În mișcarea unei crengi în bătaia vântului 
În foamea profundă a dorului, 
În partea de sus, în lumina din umbră, 
În rugăciune, dar de fiecare dată altfel
În carnea și oasele existenței tale... 

Mă poți găsi oriunde mă vei vrea, 
În culorile care ne unesc în distanță, 
În pauzele dintre scrisorile mele, 
În mângâieri ascunse în rânduri 
În căile vieții, în adevărurile tale, 
În graba lacrimilor tăcute, 
În dulcele "te iubesc"
Pe care îl spun altfel când e dor de tine.


Sunt legată de mânerul inimii tale,
Câteodată sunt în vizita în inima ta 
În îmbrățișarea imaginară, 
În mâinile tale ... 
Căci am un mod nebunesc de a iubi ... 
Sunt o fereastră deschisă către visurile tale,
Spre lumi pe care le descopăr în fiecare zi,
Spre dimensiuni paralele în vremuri perpendiculare,
În lumea îngerilor cerești,
Acolo unde inimile zboară.

Mă poți găsi oriunde mă cauți,
Iar dacă o să mă cauți o să mă afli,
În râsete vesele de copii,
Într-o mică lumânare ce arde în beznă
Pentru că dacă sunt cu tine
Inima mea radiază de bucurie. ~
~ Odine ~

sâmbătă, 3 ianuarie 2015

~ Punct... și de la capăt ~

~ S-a mai terminat un an...
Un alt an, cu alte eventimente, alte particularități,
Care ne-a scos în cale oameni, dar ne-a luat și oameni
Care ne-a făcut să înțelegem că a trăi nu e atât de simplu
Că trebuie să simțim bătăile inimii,
Așa cum ai simți loviturile clopotului de la Catedrala Notre Dame,
Să simțim că în piept inima pulsează intens pentru ceva sau cineva,
Care să te facă să pleci în întâmpinarea sau căutarea acelui ceva,
Care să dea sensul vieții tale....
Uităm unii de alții, pariem pe știință dar pierdem jocul,
Privim prin fereastra viselor, în tăcere,
Credem că speranța este un cuțit, nu un stilou cu care putem scrie viața.
Speranța nu ne umple golul, dar avem atâta nevoie de ea,
Pentru că ne demonstrează că ceea e important e viu,
E real și ne împinge să vrem să trăim visul prin ea.
Atunci când nu mai e speranță, nu mai e bucurie,
Ești ca un om cu sufletul în cârje care nu mai dansează
Și care se târăște ca un insomniac fără nici un motiv pe străzile vieții.

Asta e lecția ce trebuie să o învățăm în fiecare an,
Să navigăm pe apele vieții chiar dacă mai există și stânci,
Chiar dacă ne lovim de ele, iar apele inimii se învolburează,
Să privim spre cerul albastru, nu la apa care ne înghețată sufletul
Să simțim senzația de plenitudine, nu la furtuna care ne zdruncină.
Pentru că atunci când toate se vor duce, sacrificiul tău
Va lăsa la final ape cristaline ca doi ochi albaștrii.
Pentru că la urma urmei....
Tot ceea ce ne rămâne sunt amintirile,
Iar o viață fără amintire nu există.
Ceea ce contează nu este ceea ceea ce ai pierdut,
Ci ce ai primit în suflet, din amintirea celor care au plecat din calea vieții tale
Și ceea ce va crește lângă pașii tăi în ceea ce au sădit ei pentru tine. ~
~ Odine ~

vineri, 19 decembrie 2014

~ Baladă pentru Moș Crăciun :) ~

~ Moșule cu haine roșii
Iartă-ne pe noi păcătoșii
Și ne dă cadouri faine,
Mașini, bijuterii și haine.
Iar de vii la mine-ndată
Îți dau prăjituri și ciocolată
Că bradul e pregătit,
Poezioare am citit,
Deci... te-aștept, dar nu sărac,
Ci cu cadouri multe-n sac.
Eu primesc și parfumele,
Haine scumpe și inele,
Camere de luat vederi,
Aparate cu mulți pixeli,
O tabletă ori un telefon,
Un laptop sau un Vuiton.
Nu m-aș supăra să-mi dai
O mașină cu mulți cai,
Un Porche sau Lamborghini
Ca să moară toți vecinii.
Iar de te faci că e ninsoare...
Că n-ai primit nici o scrisoare...
Sau că ai reușit să-mi iei
Un cadou de câțiva lei,
Să știi că ai încurcat-o
Cu mine ai terminat-o,
O să sfârșesc cu joaca
Și-ai să vezi că schimb și placa.
Îți iau sania la strâmbat
Iar pe reni eu ți-i îmbăt,
Ție-ți fur costumu roșu,
Te filmez cu înfraroșu
Când te duci la spiridușe
Care sunt tare ghidușe
Și-i arăt la Crăciuniță
Și-o să ți-o iei pe costiță,
Nu mai ține vraja nenea

Ori cadou, ori DeNeA. ~ 
~ Odine ~