~ Cum l-am redescoperit pe Dumnezeu? ~

      ~ Cum l-am redescoperit pe Dumnezeu? În genunchi. Și eu, ca tine și ca tine și ca mulți alții, am primit suflarea lui Dumnezeu, botezul în numele lui, dar evenimentele vieții m-au făcut de cele mai multe ori să uit de el. Până în clipa în care suferința m-a îngenunchiat. Până în momentul în care de durere, am învățat să strig și să mă arunc în genunchi. Atunci am concretizat, cât de mult mă dor oasele la contactul cu pământul și am început să mă rog.

    Și am stat în genunchi și simțeam cum osul îmi trece prin carne și din carne se tocește, adâncindu-se în pământ. Dar am ignorat acea durere, pentru că durerea din suflet era mult mai mare.

     La un moment dat nu a mai contat durerea genunchilor. Din ce în ce, genunchii mei se uneau cu tărâna pe care erau sprijiniți. Cum ei și pământul se contopeau atât de bine, de parcă nu îmi mai aparțineu mie, ci pământului aluia cu care se întâlniseră și atunci am realizat că noi oamenii și pământul, suntem una și aceiași materie. Că din pământ am venit, din pământ ne tragem și tot acolo ne vom întoarce într-o zi.

    Că tot ceea ce ne dă pământul nu ne aparține ci e una cu noi, că apa care ne potolește setea e una cu noi, că cerul care da lumină e una cu noi, că fiecare gâză și floare e una cu noi. Așa am înțeles că tot ceea ce facem rău celor din jurul nostru, ne facem rău nouă.

    Din momentul în care genunchii mei au învătat să se unească cu pământul în rugăciune și sufletul meu a trecut de la durere la înălțare, am simțit mâna divinității în tot ceea ce mă înconjoară. Abia atunci l-am redescoperit pe Dumnezeu. ~

~ Odine ~