~ Ești cusut de cutele sufletului meu ~

~ Tu te-ai legat de pielea mea,

Iar extinderea brațelor tale mă-nconjoară,

Mă sufocă și-mi fură visele,

Mă strâng atât de tare și-mi sugrumă

Somnul și amintirile și mă face să tremur.

Mă doare aerul care se înșurubează în corpul meu

Iar lipsa viselor îmi dau lumini cu umbre,

Umbre care încalcă liniștea zorilor.

Te simt cusut de cutele sufletului meu,

Ca niște rădăcini de viță de vie ce-mi acoperă viața,

Sunt ca într-o îmbrățișare continuă în tăcere

Iar micimea vieții mele depinde de seva ce se trage din tine.

Și știu că ai putea izbucni oricând din carnea mea

Să-mi redai libertatea cu prețul legăturii de sânge,

Să rupi coastele așa cum o pasăre își rupe colivia

Lăsând în inimă o scorbură și un gol în respirație.

Ești ca o formă de ploaie care îmi udă sufletul

O ploaie torențială ce-mi provoacă accidente vasculare,

Creierul îmi ascute simțurile în locuri,

Unde pielea-mi e cusută cu tine.

Mă lovesc de pereți de ceață imaginari,

Când te hrănești ca un lup din minte-mi rătăcită.

Locuiești în toate colțurile trupului meu,

Până în vârfurile genelor pline de lacrimi,

În fiecare linie a destinului din palme,

În unghiile ce cresc înfipte în carne

Și-n materia moartă a firelor de păr.

Ești cusut de cutele sufletului meu

Cu fire de plumb și aripi de fluturi,

Mă-nalți și mă-ngropi cu o viteză a luminii,

Mă îmbraci și dezbraci de trăiri și senzații,

Visele-mi sunt ca niște nisipuri mișcătoare,

Încât am impresia că Dumnezeu m-a creat din tine,
Că-mi ești mamă și tată, bunic și bunică,
Iar materialul genetic din tine mi se trage. ~

~ Odine ~