~ Te văd ca pe cineva care vine din mare,
Că marea te-a adus și m-a luat cu un singur val!
Acest val prins m-a smuls de pe plaja mea confortabilă
Și m-a învățat să înot.
Trăiam în medii diferite
Și a fost dificil să fac schimbări radicale și riscante,
Dar mi-am dat drumul și ți-am urmat destinația,
Devenind împreună doi oameni din Atlantis.
Acum, valul mă ține în mijlocul apei,
Iar plaja care era în trecut mantaua mea de protecție,
Astăzi îmi este atât de străină.
Am învățat să-mi placă marea,
Care odată mi se părea atât de rebelă și crudă
Astăzi îmi e atât de senină și primitoare.
Acum sunt una cu valurile,
Prin coregrafia dansului lor, te văd pe tine,
Împreună suntem balerinii care flutură mâinile de dor,
Ne îndepărtăm spre
mal ca mai apoi să devenim unul,
Trăim liberi și totuși încorsetați de mare.
Fiecare are partea lui de închisoare,
Dar și libertatea unui pește,
Însă închisoarea asta îmi dă libertatea să te iubesc.
Pentru că asta este dragostea,
Să dai libertatea celuilalt,
Dacă te va urma din spate este al tău,
Dacă nu, nu a fost al tău niciodată. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu