~ Nu vorbi... ~

~ Nu vorbi...  

Ține-mă doar de mână, 

Întrucât în dimineața asta

Soarele îmi strălucește în ochi

Și degetele tremurătoare se odihnesc 

În tăcerea preferată a degetelor tale. 

Nu vorbi...  

Aruncă-mă în vertijul sentimentelor

În lumina casei sufletelor

Unde orice pală de vânt

Desenează cuvinte pe peretele chipului,

Iar gura respiră cu certitudine

Aerul din tine, din mine, din amândoi.

Nu vorbi...

Lovește-mi în minte cu speranțe

Ce cutreieră pe treptele zilelor mele,

Lovește cu zâmbete calde în zorii sentimentelor

Care trăiesc și cresc în mine.

Nu vorbi...

Șoptește-mi în gesturi

Iubirea care vine din alt cer,

Dar s-a așezat pe harta cerului meu

Și mi-a pus pe frunte

Coroniță de laur cu credință și speranță.

Nu vorbi...

Orice ar fi, doar îmbrățișează-mă

Pentru că tu vorbești cu mine fără voce,

Te aud în înteriorul meu

Căci suntem obiectul unui vis de neatins,

Visat de vânt în piatră de o mie de ani. ~

~ Odine ~