~ Dor tatuajele din suflet ~

~ Astăzi dor tatuajele din suflet,

Cele care nu trebuiau să facă rău.

Ci trebuiau să doară la început

Până ce cerneala intra sub piele,

Și se contopea pigment cu pigment în tine.

Durerea trebuia să fie temporară,

Să se transforme în culoare,

Iar desenul care rămânea pentru totdeauna,

Să te facă să zâmbești,

De fiecare dată când te privești în oglindă.

Trebuia să zâmbești pentru cicatricea colorată,

Pentru că ea ar fi dat naștere la ceva frumos,

Nu să doară când o privești, o atingi.

Te dor tatuajele din tine,

Dor ca și cum ar fi niște răni vechi,

Nevindecate și supurate de vechime.

Dor ca și cum ai avea un membru rupt,

În zilele ploioase, fierbinți când totul doare.

Te doare să știi că ești în viață, că ai trăit,

Că nimic nu are sens,

Te fac furios, chiar și ce ai făcut cu dragoste,

Dragoste în toate formele ei,

Cea care are puterea de a vindeca,

Dar și de a devasta totul.

Dor tatuajele din partea întunecată a iubirii

Ca și cum ar fi o bombă atomică.

Câtiva supraviețuiesc, iar atunci când se produce explozia,

Cei care se ridice în picioare, sunt de nerecunoscut,

Tot organismul nu mai este al lor. 

În suflet sunt caneluri,

Tăiate cu un tăietor de lemne neexperimentat,

Și care în loc să taie trunchiul în două milostiv

Lasă așchii peste tot, făcând răni mai departe.

Astăzi mă dor tatuajele din suflet,

Care mă fac să-mi amintesc că am pierdut oameni,

Oameni dragi, care s-au stins pentru totdeauna.

Nu trebuiau să-mi facă rău,

Dar plecarea fără rămas bun e cicatricea de la ei,

Ce nu se va vindeca niciodată. ~
~ Odine ~