Odine With Love

Odine With Love

marți, 8 noiembrie 2016

~ Sunt o delicventă recidivistă în a te iubi ~

~ Fără îndoială muzica mea ești tu,
Zi și noapte și aer și ploaie... tu, îmi ești viața.
Buzele mă dor de lipsa sărutărilor tale,
Urechile îmi tânjesc după tăcerea ta, respirația.
Închid ochii și te simt, te simt în centrul inimii,
Care se aruncă cu capul între recifuri, sentimente cristalizate,
Iar gura-mi șoptește numele tău,
Pentru că vreau aerul aripilor de pe buzele tale.
Degetele tale împletite îmi dau căldură, viață,
Tăcerea ta este ancora care mă leagă
Pentru tine suport și îndur totul, inclusiv să stau în fața demonilor,
Pentru tine îmi mușc pumnii, dar aștept, pentru că nu pot lupta singură,
Pentru tine plâng cu picături de sânge ca și cum ar fi al tău,
Pentru tine îmi aduc sufletul pe tavă și nu mă mai ascund sub costume ridicole.
Dă-mi mâinile, dragostea și hai să umblăm împreună prin viață,
Căci îmi ești ancora care mă ține ancorată, în furtuna care îmi zguduie ființa,
Iar degetele tale ce strâng puternic, sunt un cuib pentru mâinile mele.
Recunosc... mă declar o delicventă recidivistă în a te iubi,
În ceea ce privește atingerea corpului tău, a jocurilor ilegale,
Îți sfidez autoritatea, când îmi ceri să stau departe de tine
Și ca răspuns, comit crima de a mă arunca în brațele tale.
Refuz să-ți mărturisesc adevărul, când mă privești acuzator,
Deși tu ești judecătorul care-mi dictează sentința,
Cel ce mă aruncă în închisoarea inimii mele
Și ești prins de gândurile mele, de pereții sufletului meu.
Și-am să prefac acest poem în rugăciune,
Rugăciunea unui păcătos care își cere iertare,
Iertare că te iubește și se transformă în ispită
Și-mi manifest iubirea ca o flacără ce crește și nu se stinge niciodată. ~
~ Odine ~

sâmbătă, 5 noiembrie 2016

~ Sub hainele tale, vreau să fiu a ta ~

~ Sunt dezechilibrată în totalitate, ca un val agitat în calmul unui ocean
Mă atragi și mă intimidezi ca un cântec languros,
Cu o voce suavă, care îmi gâdilă auzul,
Cu un calm nebun mă exorcizezi într-un mod atât de crud.
Încerc să ignor cine ești, sau unde ai de gând să ajungi cu mine,
Spune-mi mai multe chiar dacă o să mă minți,
Fără teama că o să mă invadezi, sau că o să mă consumi,
Vreau să îndrăznesc să cunosc necunoscutul din tine,
Căci mă atrage gura ta ca o chemare nostalgică,
Îndemnul unul vis, sensibil și rar.
Ești lanțul pe care îl port, prizonieră a păcatului meu,
Te agăți de centrul inimii mele ca o scriptură,
Radiind impulsuri de foc ca o dreptate sfântă,
În brațele tale mă simt ca într-o biserică,
Durerea unei iubiri care are gustul Raiului,
O plăcere dulce și chin, unde mâinile sunt fluturi,
Care se rotesc în mii de cercuri și trec prim mine, ca un râu învolburat ce rupe tot.
Renasc de atâtea ori, respir prin tine și când nu sunt,
Corpul meu lângă al tău, nu există nimic în afară de tine,
Tu îmi îmbrățișezi pielea, eu o calmez pe a ta.
Buzele tale îmi schimbă gustul amar al propriilor gânduri
Cu tine mă simt o femeie care rupe vraja, fulgerată de sărut,
O femeie în ființa căreia invadezi totul, îi împrumuți vise,
Vieți care nu pot fi atinse, dar căreia i se face frig de tine.
Dă-mi te rog cămașa ta... vreau sub hainele tale să fiu a ta,
Să te îmbrac și să te port ca pe o haină sfântă,
Tu ești focul care mă arde, mă consumă, mă incendiază... și nu se stinge.
Privirea ta pătrunde prin carnea mea ca un cuțit în unt,
Și naști în mine un haos în care vreau să mă arunc,
Să mă aventurez fără să mă gândesc că m-ar mistui într-o secundă,
Îmi dai esența nopții într-un tremur nesfârșit mă înconjoară ca o pânză de păianjen,
Visul meu secret, tu-ul meu, meu-l meu. ~
~ Odine ~

marți, 1 noiembrie 2016

~ Să ne iertăm ~

~ Te iert...
Îți iert îndrăzneala de a vrea să vii în viața mea,
Îți iert jocul, curiozitatea de a vrea să te muți în inima mea,
Îți iert momentele când m-ai înșelat,
Îți iert cuvintele aruncate aiurea, dar și pe cele îndrăznețe,
Îți iert greșeala de la prima întâlnire, gesturile de stângăcie,
Îți iert primul sărut și toate secretele,
Îți iert dorința de a vrea să mă cucerești, de a fi vânată,
Îți iert pasiunea, focul care mi l-ai produs,
Îți iert tot inclusiv agonia mea,
Îți iert iubirea, atingerea, oftările și bucuria,
Îți iert uitarea, neglijența, indiferența și prezența atât de puțină în viața mea,
Îți iert cuvintele goale și tristețea care au produs-o în mine,
Îți iert perseverența de a greși și de a îmi cere mie răbdare,
Dar îmi iert și perseverența mea de a te iubi tot timpul ăsta,
Îmi iert nebunia din cele mai întunecate nopți,
Îmi iert insistența mea  de a crede că îmi ești aproape,
Îmi iert izbucnirile, că nu am putut înțelege că dragostea ta vine cu intermitențe.
Și tu să-mi ierți copilăriile, că m-ai făcut să mă simt femeie
Și lasă uitarea să ierte totul, dar nu înainte de a îți mulțumi tot ce am trăit.
Eu iert că mi-ai adus un vis nou de visat,
Iar tu să mă ierți și să fii mândru de ceea ce ai realizat,
Căci am luptat cu flăcările tale și am aruncat lacrimi în ele,
În speranța că le voi liniști, să nu mă mistuie pe mine.
Să mă ierți că m-am aruncat în dragostea ta ca într-un abis cu brațele deschise,
Să mă ierți tu, îngerule, cel ce porți ochi de demon,
Iar eu o să mă iert că m-am îmbolnăvit ireversibil de ei. ~
~ Odine ~

duminică, 30 octombrie 2016

~ O femeie și un bărbat ~

~ Tu și eu, suntem doar o femeie și un bărbat,
Uneori un singur corp, o singură bătaie de inimă,
Un oftat, o respirație, un suspin, o inspirație.
Suntem o femeie și un bărbat, față în față, pe timp de noapte,
O femeie și un bărbat care au buzele legate între ele,
Cu capetele care se odihnesc împreună, în lumina lunii.
Iar pe timpul zilei, spate în spate, aproape doi străini,
Ce-și caută privirile ca doi nebuni și nu au nevoie să-și spună nimic,
Pentru că ochii le strălucesc într-o lună de miere continuă,
Două priviri, doi străini care se iubesc din ochi.
Tu și eu, o femeie și un bărbat, care se dezmiardă împreună,
Încercând să-și calmeze zborul spre lună, cu picioarele goale,
Fluturi care dau din aripi fără țintă,
În așteptarea unui cer plin de stele,
Unde dorința se regăsește în îmbrățișări.
Poate nu ar trebui să ne facem prea multe griji la ceea ce spun oamenii,
Ar trebui să fim doar o femeie și un bărbat,
Care trebuie să își urmeze propriul drum,
Să credem în noi și în destin, nu în ceea ce cred alții. 
Corp lângă corp, nu există nimic în afară de noi,
Tu îmi îmbrățișezi pielea, eu o calmez pe a ta.
Cu tine mă simt o femeie care rupe vraja, fulgerată de sărut,
O femeie în ființa căreia invadezi totul, îi împrumuți vise,
Vieți care nu pot fi atinse, dar căreia i se face frig de tine.
Dă-mi te rog cămașa ta... vreau sub hainele tale să fiu a ta,
Tu ești focul care mă arde, mă consumă, mă incendiază... și nu se stinge
O femeie ce se simte femeie, lângă bărbatul din tine. ~
~ Odine ~

luni, 24 octombrie 2016

~ Știi tu oare?? ~

~ Mă iubești??
Mă vrei măcar puțin din cât te vreau eu?
Știi tu oare... că buzele mele se ofilesc strigându-te?
... că plămânii mei se golesc de aer, atunci când te văd?
... că mâinile mele tremură atunci când nu te ating?
... că singurătatea corpului meu urlă, în lipsa atingerilor tale?
... că pieptul meu nu mai palpită?
... că tot ce simt e dor și geme în absența ta?
... că toate gândurile mele de iubire s-au amestecat cu gri-ul lipsei tale?
... că ochii mei au orbit și că privesc în gol?
... că sufletul meu se retrage într-un corp care se transformă în piatră?
Știi tu toate astea??
Știi tu oare, că aș putea să mor în lipsa ta? Pentru tine?
Știi tu ce putere ai asupra mea?
... că numai tu deții cheia sufletului meu și că oricine ar încerca, nu îl va putea deschide niciodată?
... că inima mea are o vestă anti glonț, dar se sparge în milioane de bucăți dacă nu îmi săruți buzele?
Știi tu oare, că îmi arde în piept inima încât doare,
Pentru că tot ceea ce are nevoie, este să devină una cu tine,
Să galopeze ca un cal liber în bătaia vântului,
Să aibă libertatea de a spune ”te iubesc”, fără teama de a se pierde.
Nu vreau altceva decât să te iubesc așa cum o fac eu,
Iar tu... să mă iubești așa cum numai tu o știi. ~
~ Odine ~

miercuri, 19 octombrie 2016

~ Steaua din mine cade din dragoste și formează un traseu cu numele tău ~

~ Mă gândesc mereu la tine, chiar și când îmi ești aproape.
Mi-ai invadat mintea, trupul și sufletul,
De parcă ai lua naștere în mintea mea sau te-am încuiat în visele mele.
Mă gândesc la tine ca și cum ai fi singura gură de oxigen
Pe care o devorez în plămâni cu o foame nebună.
Dintr-o singură respirație îmi umpli plămânii,
Îmi mângâi ideile și îmi muți din loc sentimentele,
Mă predau cu toată sensibilitatea și nebunia din mine,
Ești ca un moment magic care mă surprinde,
Reflexia ta aleargă prin mine și mă face să ard,
Cu mintea, cu corpul, cu sufletul, cu toată ființa mea.
În brațele tale mă duc în Iad și zbor spre cer.
Sunt goală de piele și suflet în ochii tăi
Și te scriu, scrisul e visare, iar visul meu e a scrie,
A scrie nopțile unice cu tine în formă de litere, iar emoțiile poezie,
Care iau formă cu fiecare cuvânt și crează lumi pline de zâmbet.
Vreau să posed strălucirea unei galaxii, să mă dezintegrez în infinit,
Traversând spațiul interstelar pentru a devenii o mică scânteie,
Să mă transform în particule de lumină... o auroră boreală.
Iar tu... să încerci să numeri stelele, căci în fiecare dintre ele,
E o mică bucată din dragostea mea infinită.
Uită-te la stele și lasă-mă să mă uit în ochii tăi și vorbește-mi tu,
Steaua din mine nu trebuie să vorbească, căci stelele nu vorbesc,
Steaua din mine are nevoie de ochii tăi să strălucească,
Ea doar cade din dragoste și formează un traseu cu numele tău. ~
~ Odine ~

sâmbătă, 15 octombrie 2016

~ Vrăjitoarea și demonul ~

~ Mă întreb de ce, nu când sau cum, doar de ce simt ce simt,
De ce când sunt în brațele tale simt că îmbrățișez tot pământul,
De parcă ai traduce limbajul inimii mele cuvânt cu cuvânt,
Iar pielea mea repetă numele tău, ca o memorie beată.
Am aruncat vraja în vântul care te-a adus la mine,
Am eliberat cele mai profunde și intime dorințe.
Poate sunt o vrăjitoare care ard pe rugul dragostei,
Căci mâinile tale sunt foc și mă devorează,
Îmi dau seama că îmi faci rău și totuși stau în foc,
Pentru că renasc și mă ridic deasupra limitelor pământești.
Ca o lumină ce izvorăște din întunericul adânc al corpului meu,
Îți respir prezența cu ochii închiși, absorbită de uraganul ce-l simt.
Și unul și celălalt suntem prinși, demonul meu,
Pentru că suntem atrași, trup și suflet unul de altul,
Eliberând monștrii noștri interiori,
Știm cine ne dă puterea a cine suntem cu adevărat.
Tu și eu, suntem vrăjitoarea și demonul, într-o iubire cosmică,
Două libertăți, echilibrul perfect, cu dorințe profunde,
Vrăjitoarea care a aruncat vraja și demonul care a cucerit,
Mergând mână în mână pentru a face propriile magii,
Sărutând necunoscutul și aventura care provoacă,
Venerând împreună zeii cu fiecare atingere,
Stăm în gloria Iadului care îndulcește și arde.
Închid ochii și te iubesc iubindu-mă,
Ca un val care zgârie nisipul, într-un dans turbat,
Desenezi de fiecare dată harta neexplorată a corpului meu,
Deși ai vizitat-o de atâtea ori.
Trăiesc două vieți, una plină de magie și una în umbra bătăliilor interioare,
Dar interiorul de foc, chiar dacă inima mea nu o arată,
Te invit demonul meu, să dansăm ca două flăcări la lumina lunii,
Fără reguli, fără bariere, doar dragoste și dans,
Într-o muzică a sferelor, să creăm un nou univers,
Pentru că suntem prea vii, prea copleșitori, pentru a trăi încorsetați. ~
~ Odine ~