~ Sunt o delicventă recidivistă în a te iubi ~

~ Fără îndoială muzica mea ești tu,

Zi și noapte și aer și ploaie... tu, îmi ești viața.

Buzele mă dor de lipsa sărutărilor tale,

Urechile îmi tânjesc după tăcerea ta, respirația.

Închid ochii și te simt, te simt în centrul inimii,

Care se aruncă cu capul între recifuri, sentimente cristalizate,

Iar gura-mi șoptește numele tău,

Pentru că vreau aerul aripilor de pe buzele tale.

Degetele tale împletite îmi dau căldură, viață,

Tăcerea ta este ancora care mă leagă

Pentru tine suport și îndur totul, inclusiv să stau în fața demonilor,

Pentru tine îmi mușc pumnii, dar aștept, pentru că nu pot lupta singură,

Pentru tine plâng cu picături de sânge ca și cum ar fi al tău,

Pentru tine îmi aduc sufletul pe tavă și nu mă mai ascund sub costume ridicole.

Dă-mi mâinile, dragostea și hai să umblăm împreună prin viață,

Căci îmi ești ancora care mă ține ancorată, în furtuna care îmi zguduie ființa,

Iar degetele tale ce strâng puternic, sunt un cuib pentru mâinile mele.

Recunosc... mă declar o delicventă recidivistă în a te iubi,

În ceea ce privește atingerea corpului tău, a jocurilor ilegale,

Îți sfidez autoritatea, când îmi ceri să stau departe de tine

Și ca răspuns, comit crima de a mă arunca în brațele tale.

Refuz să-ți mărturisesc adevărul, când mă privești acuzator,

Deși tu ești judecătorul care-mi dictează sentința,

Cel ce mă aruncă în închisoarea inimii mele

Și ești prins de gândurile mele, de pereții sufletului meu.

Și-am să prefac acest poem în rugăciune,

Rugăciunea unui păcătos care își cere iertare,

Iertare că te iubește și se transformă în ispită

Și-mi manifest iubirea ca o flacără ce crește și nu se stinge niciodată. ~

~ Odine ~