~ Îmi place cum mă alinți, îmi place cum mâinile tale
călătoresc,
Îmi place cum mă intoxic de sărutările tale atunci când le
apropii de ale mele,
Este ciudat și minunat ce simt și nu pot încă explica,
De ce mă pierd cu tine, dar în același timp o regăsesc pe
adevărata ”eu”?
Sentimentele... cele care ard în piept și-n suflet chiar și
cenușă,
Până și aruncate într-un colț de inimă, respiră, pulsează și
visează
Și uneori... plâng sau râd în tăcere, dar rezistă provocării
timpului.
Mulți mă pot numi nebună că mă arunc în cap după tine,
Că înot fără a știi să înot,
Că sar în gol și nu mai văd limite, nici pe pământ, nici
spre cer,
Dar gâtul tău este poarta spre Paradis, deschizând o altă
lume,
Buzele tale înlătură temerile, neîncrederea, trecutul,
Dinții tăi sunt cheia care deschide orice ușă închisă din
mine,
În câteva cuvinte, ești ceea ce sunt, ceea ce sunt că sunt
ca tine.
Mă liniștești și mă înfiori în același timp,
Mă faci să mă simt puternică și tu slab,
Când pui capul în poala mea și te lași în mâinile mele.
Dă-mi voie să închid ochii, iar tu citește-mi pielea
Și toate literele care se nasc, atunci când mă atingi,
Fă verbe cu buzele tale, respiră adjectivele,
Seamănă virgule și construiește-mă zi de zi,
Plimbă-te prin toate paginile sufletului meu,
Scrie-mi viața și fii prezent în povestea mea secretă,
Fă-mă o literă liberă, nebună, sensibilă, temperamentală,
Cu defecte și virtuți, uneori inflexibilă ca o fiară
neîmblânzită,
Care se aprinde și arde în carte pentru tine, sub mâinile
tale
Și poartă în ea forța vie a dragostei și se transformă
într-o femeie completă. ~
~ Odine ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu