~ Dacă tu îmi ești Iadul, eu îți voi fi focul ~

~ Suntem două corpuri care ard în mijlocul nopții,

Ce se caută prin jar și se transformă în bulgăre de foc.

La naiba cu iarna care o simt când sunt departe de brațele tale,

La naiba cu sentimentul că faci parte din mine și fără tine nu ard,

Blestem fiecare secundă care te ține ascuns de ochii mei

Și că nu pot să zbor fără ca mai întâi, să mă faci tu să simt ca pot să zbor.

Îmi pierd busola atunci când te urmez,

Îmi pierd inima când mă săruți și când gura ta lasă urme pe piele

Și face din ea o hartă a dorințelor prin fiecare por.

Tu știi cel mai bine să-mi citești pielea și îi ești mantaua de iarnă,

Iar ea îți răspunde de fiecare dată, când degetele tale o ating ușor.

Ahh iubirea asta interzisă, mă duce în nebunie totală,

Mă face să iau foc, să-mi pierd mintea și mă duce pe calea pierzaniei,

Îmi dă aripi să îndrăznesc să zbor, îmi dă voie să cad în brațele tale,

Mă face să mă simt liberă și fără prejudecăți și să te iubesc în toate modurile.

Dragostea asta interzisă, chiar dacă este cel mai mare păcat al meu,

Îi cer lui Dumnezeu să-mi fie iertată, pentru că ești cel mai bun lucru din viața mea

Și dacă tu îmi ești Iadul, eu îți voi fi focul.

Am fost.... suntem... vom fi...

Iubire.... te iubesc... pe tine ”te iubesc”...

Plăcere... îmi placi.... îmi place de tine....

Dor... mi-e dor... de tine mi-e dor.... tot timpul...

Ieri... azi... pentru totdeauna.

Tu ești toate verbele conjugat la toate timpurile

Și dacă ți-aș arăta ce e în inima mea,

Nu ai găsi nimic neobișnuit, decât iubirea asta,

Care e ceva minunat și unică. ~

~ Odine ~

~ Ești un viciu depravat care dăunezi grav sănătății inimii ~

~ Ești un drum lateral pe care ți-e teamă să o iei,

Acea cale îngustă pe care orice călător o evită,

Ești un viciu depravat care dăunezi grav sănătății inimii și totuși....

Ispita pe care e imposibil să nu vrei să o cunoști.

Te-aș fuma, dar deja îmi fumezi tu creierii,

Apeși cu putere pe inimă solicitând control fără permisiune,

Ești stăpân pe haos și mă faci un ucenic doritor de haos,

Mă faci să joc la jocul de noroc, în care miza e sufletul meu.

Sunt la dietă, dietă cu tine, dietă în care mă roade o foame interioară,

O foame de tine în care mă faci să mușc din dorință,

Te-ai prins de o parte din mine și nu mai am libertate,

Trezești în mine nebunie și fiecare celulă mi se infectează cu tine,

Monopolizezi tot cu tine, ca un virus și-mi invadezi mințile,

Mă faci să tremur la un simplu salut, iar nevoia de tine nu mai are acoperiș.

Cu fiecare zi care trece, devii iubirea unei femei care visează

Al cărei puls depinde de tine,

Sunt recidivistă de capcane, de dependența de tine,

Chiar dacă știu că nu voi câștiga și voi pierde tot ce ofer.

Închid ochii și te las să mă invadezi încet până la adorm

Și mă conduci prin nevoia de tine, de nesomn,

Mă storci de tine, mă anulezi și creezi dependență,

Încât simt că sunt pe o stradă fără sfârșit, cu un dor imens de tine!! ~

~ Odine ~

~ În ochii altora suntem doi ghețari, dar împreună ne topim ~

~ Dragostea noastră e ciudată, altfel decât o dragoste normală...

În ochii altora suntem reci ca doi ghețari,

Dar împreună, amândoi ne topim unul în brațele celuilalt.

Nu ne facem promisiuni pe viitor, dar în ochi ni se vede dorința,

Ne privim discret, dar ne vorbim din priviri.

Dragostea noastră este vie în fiecare moment

Și-mi place povestea asta ascunsă, departe de ochii lumii.

Nu cer nici o dovadă, chiar dacă știu că trebuie să pleci,

Îmi ajunge cum mă răsfeți în toiul nopții, cu căldura ta,

Pentru că mă face să merg împotriva vântului, să fiu puternică,

Dar să mă prăbușesc în brațele tale.

Privește-mă în ochi și vezi acolo în adâncul sufletului

O iubire care mă inundă și nu se duce niciodată,

Căci nu știu să iubesc pe jumătate, nu sunt pentru toată lumea,

Iubirea mea e unică, plină de surprize și culori amestecate,

Uneori un cer senin și albastru, alteori furtună.

În interiorul meu trăiesc vise de toate dimensiunile,

Pentru că știu ce înseamnă dragostea și nu cer nimic în schimb,

Dragostea rămâne cu mine, mai puternică și mai profundă

Pentru că știu ce înseamnă să iubești.

Tu, să nu negi apa din mine care îți potolește setea,

Așa cum și eu vreau focul din tine, să-mi ardă sufletul,

Căci atunci când mă iubești, corpul meu nu-mi mai aparține,

Îl transformi într-o pană care se ridică, se transformă într-un Phoenix

Și se înalță mai sus și mai sus, deasupra lumii.

Iubirea mea e o poezie deasupra simțurilor,

O plăcere care te face să păcătuiești,

O nebunie care nu îți interzice nimic, dar te face să te bucuri de tot,

Fără condiții, timp, sau lanțuri care să te lege. ~

~ Odine ~

~ Locul care îți adăpostește numele ~

~ Există un loc în soare, care îți poartă numele,

Un colț minuscul, unde aerul este curat,

Unde versurile se nasc, cu o strălucire timidă

Și unde numele tău pune stăpânire totală.

Există locul ăla în lume,

Care îți poartă numele ca pe un nume de sfânt,

Care irosește nopți pentru a îl umple cu respirații,

Iar bătaia de inimă este un sentiment perpetuu.

Locul ăla există în umbră și e o reflexie a ta,

Care te ține în lumină și îți șoptește

Cu glas Dumnezeiesc de iubire eternă.

Există undeva, un loc care îți adăpostește numele,

Și-l poartă ca pe cel mai de preț dar,

Care îl cântă cu dragoste așa cum nimeni nu l-a cântat

Și nici nu îl va mai cânta,

Un loc pe care l-ai invadat și cucerit pentru totdeauna

Un loc care scrie în fiecare zi, în lumi paralele.

Locul ăla este sufletul meu transfigurat, care te simte

Și continui să fii rostit, unde te pierzi și te regăsești.

Să ai grijă de el și deschide-l cu grijă,

Căci locul ăla e singurul care îl am și e tot ceea ce sunt eu,

Acceptă-l așa cum este, pentru că te poartă cu dragoste,

Nu e un loc perfect, e un loc uman, care face greșeli,

Un loc ce trăiește pentru tine și nu e un loc oarecare

Și care te strigă cu fiecare secundă a existenței sale,

Chiar dacă fiecare literă îmi provoacă atac cerebral. ~

~ Odine ~

~ Iubirea mă ucide, dar mă învie și îmi redă viața ~

~ Iubirea este un foc, nu îl văd dar îl simt, 

Mă înfășoară până la durere și nu are nici un leac,

Este ca o febră care îmi provoacă uscăciune în piept

Trage de mine în toate direcțiile și nu mai știu ce să fac.

Iubirea este un foc care mă consumă pe ascuns,

O durere care îmi umilește trupul și sufletul,

Este cea mai crudă formă, dar și cea mai pură cale de purificare,

Este iad, foc mistuitor care mă devorează încetul cu încetul.

Iubirea asta trebuie să o țin doar pentru mine,

Îmbătată, însetată și dependentă de mireasma ei,

Păcatul comis pentru care voi plăti în viața cea de pe urmă,

Și blestemată să o port până la ultima suflare.

Iubirea asta a ta, pare un destin ce vine din altă viață

Și pare că sunt blocată într-o mie de gânduri

Este cea care îmi cauzează sentimente eterne,

Cea care mă ucide, dar cea care mă învie și îmi redă viața. ~

~ Odine ~

~ Vreau să uit tot, dar niciodată să te iubesc ~

~ Compun, nu cânt și asta știu să fac,

Nu mă auzi, dar poezia mea cântă pe hârtie,

Cu silabe alcătuite din șoapte.

Între fragilitate și putere, se află irezistibilul

Între înger și diavol, e o distanță atât de mică,

Între nebunie și echilibru, mintea mea se joacă.

Sunt poet și știu să cânt cu inima
Și prezența ta îmi arde carnea,

Strălucești și îmi place păcatul lângă tine,

Departe de tot, de toți, departe de lume.

Am aspirat mereu la etern, în fața Lunii, iubitule,

Când am stat și-n căldura nopții vara

Și acum în gerul care ne mângâie pe chipuri,

Căci în noi ard Iaduri și demoni se zvârcolesc,

Încercând să ne taie aripile, care se iubesc nebune.

Nu reușesc să mă exprim așa cum o faci tu, secretul meu,

Căci eu mă exprim în cuvinte, în timp ce tu simți, atingi,

Sădești în mine nebunie și gust de nemurire

Și mă transformi în cenușă, fără să clipesc,

Însă mă prinzi de mână și mă înveți să simt iubirea altfel.

Suntem copii Lunii, căci doar sub ea ne iubim demonic,

Mi te naști între buzele întredeschise și mi-e teamă să le închid,

Să nu te rănesc, dar te-aș închide în pieptul meu.

Nu pot trăi fără îmbrățișările tale,

Lângă tine am învățat că puțin este mult, când sunt lângă tine,

Locul unde închid ochii și simt că totul e un vis,

Unde brațele tale mă acoperă ca o plapumă,

Unde vreau să uit tot, până să și respir, dar niciodată să te iubesc. ~

~ Odine ~ 

~ Liniile din palma mea ~

~ Te iubesc și ești o parte din mine,

O parte fragmentată,

Dar o mare parte,

Fără de care, cealaltă nu ar mai fi o parte,

Completă,

Mereu acolo, nu în altă parte,

Pentru că acolo îi e locul,

A fi o parte din mine,

Din ceea ce sunt,

În liniile din palma mea,

Din destinul meu, din visele mele,

Împletit în dorințele mele

Toată ființa ta, o parte din mine.

Ești o dorință constantă,

Un fior, un vânt liniștit în inima mea,

O voință care nu trece, de fier,

O mângâiere îndrăzneață, care se joacă,

Un sărut care arde,

Tu, o parte din mine,

Iubitul meu, amantul meu,

Prietenul meu, bărbatul meu. ~

~ Odine ~