~ Dacă tu îmi ești Iadul, eu îți voi fi focul ~

~ Suntem două corpuri care ard în mijlocul nopții,

Ce se caută prin jar și se transformă în bulgăre de foc.

La naiba cu iarna care o simt când sunt departe de brațele tale,

La naiba cu sentimentul că faci parte din mine și fără tine nu ard,

Blestem fiecare secundă care te ține ascuns de ochii mei

Și că nu pot să zbor fără ca mai întâi, să mă faci tu să simt ca pot să zbor.

Îmi pierd busola atunci când te urmez,

Îmi pierd inima când mă săruți și când gura ta lasă urme pe piele

Și face din ea o hartă a dorințelor prin fiecare por.

Tu știi cel mai bine să-mi citești pielea și îi ești mantaua de iarnă,

Iar ea îți răspunde de fiecare dată, când degetele tale o ating ușor.

Ahh iubirea asta interzisă, mă duce în nebunie totală,

Mă face să iau foc, să-mi pierd mintea și mă duce pe calea pierzaniei,

Îmi dă aripi să îndrăznesc să zbor, îmi dă voie să cad în brațele tale,

Mă face să mă simt liberă și fără prejudecăți și să te iubesc în toate modurile.

Dragostea asta interzisă, chiar dacă este cel mai mare păcat al meu,

Îi cer lui Dumnezeu să-mi fie iertată, pentru că ești cel mai bun lucru din viața mea

Și dacă tu îmi ești Iadul, eu îți voi fi focul.

Am fost.... suntem... vom fi...

Iubire.... te iubesc... pe tine ”te iubesc”...

Plăcere... îmi placi.... îmi place de tine....

Dor... mi-e dor... de tine mi-e dor.... tot timpul...

Ieri... azi... pentru totdeauna.

Tu ești toate verbele conjugat la toate timpurile

Și dacă ți-aș arăta ce e în inima mea,

Nu ai găsi nimic neobișnuit, decât iubirea asta,

Care e ceva minunat și unică. ~

~ Odine ~