~ Nici om, nici inger ~

~ Plutesc cat e ziua de lunga precum vantul,

Ma invartesc in loc sa-mi mangai pielea,

Si nu vreau sa mai ating pamantul

Caci simt ca imi patez culoarea si calea.

Dansez cu norii pana la capatul lumii,

Balansand in leaganul vietii,

Cuvinte, ploi de zapada aruncand furtuni,

Ce sapa adand in culoarul mintii.

Am lumea plina de culori

De alb, albastru, verde, galben, violet,

Nuante deschise, inchise ce imbraca mii de trupuri,

Insa doar pe tine te vad curbubeu amulet.

Nu stiu sa mai ating scoarta terestra,

Si talpile se desprind de lumea sihastra,

Mi-e tot trupul pasare maiastra,

Si se rupe ridicandu-se catre zarea albastra.

Citesc prin ochi note muzicale,

Creierul imi creaza ambiante selecte,

Se naste dansul iubirii totale,

In ritmul dragostei perfecte.

Nu sunt nici om si nici inger se pare,

Sunt doar o raza sau poate un nor,

Sunt fulgul de nea ce rasare,     

Cazut din prima pasare in zbor.

Iar sufletul se urca spre tine dibace,

Spre tine iubire cu ochi de primavara verde,

Ma nasc din nou si din nou intr-o pace,

Sa aduc o dragoste in care nimeni nu crede.

Nu-mi pasa ce crede nimeni ci doar ceea ce simt eu,

Si daca vrei sa imi urmezi spre calea fara de pacate,

Deschide-ti inima si sufletul mereu,

Spre dragostea de duce catre eternitate. ~

~ Odine ~