~ Traim
printre ingeri si in fiecare zi trec pe langa noi. Poate nu au aripila vedere,
insa aripile sunt ascunse de pielea tabacita de timpuri grele. S-au invatat sa
stea acolo pitite, pentru a nu fi lovite. Ai aripi, risti sa fi lovit mai usor
decat ai crede. De ce lovesc oamenii in aripi? Poate pentru ca au impresia ca
aripile pot reprezenta punctul slab, sau poate ca isi aduc aminte de trecut
cand si ei aveau aripi si le e teama de ele.
Mie nu imi e teama de
aripi si nici de ochii mari albastri. Mi-e teama ca as putea uita sa iubesc,
mi-e teama ca nu as mai avea curajul sa imi dau drumul de sus din varful
muntelui, chiar daca reprezinta caderea. La urma urmei ce e caderea? O lectie
de viata si o vei repeta de atatea ori pana ce vei invata acea lectie.
Caderea e curajul de a infrunta orice si cat timp ai curaj, gasesti o
farama de putere sa iubesti. Sa o iei de la capat si sa crezi in oameni si
ingeri.
Ingerii sunt sursa vietii. Ei sunt inconjurati de
cele mai frumoase pasari care zboara catre sanctuarul spiritului, plin de pace
si ei sunt oamenii. Poate asta e darul cel mai de pret care a fost dat
oamenilor, ingerii. Ingerii sunt tot oameni, care au trait o vreme
pe pamant asa cum traim noi acum si care s-au intors sa ne deschida in fata
ochilor drumul ce pare uneori anevoios. Nu ei ne lovesc si alti oameni. Nu ei
ne inchid drumurile ci ni se inchidem singuri privind inapoi spre oamenii ce
vin sa ne taie inimile in doua, pentru ca ei sunt suflete care ucid sa traiasca
asa cum si altii care traiesc sa iubeasca.
Am ales sa
traiesc sa iubesc si asta am invatat demult. Doar asta stiu sa fac. Sa zbor
printre oameni. Sa zbor langa tine. Sa iubesc pentru a trai, sa ma inalt pentru
a cadea. Sa cad si sa ma inalt din nou pentru tine, alaturi de tine. Sa ma sui
pe un unicorn si sa ucid demonul din tine pentru a lasa la lumina ingerul ce il
vad in sufletul tau. Sa iti eliberez aripile care ti-au fost ascunse. Sa te iau
de mana si sa te aduc acasa, acolo de unde ai plecat si te-ai ratacit.
Intinde mana iubite si strange-o pe a mea. Sa ne dam drumul impreuna din
inaltul Cerului, pentru a cadea inapoi spre Pamant, unde sa fim oameni si sa ne
iubim ca oamenii. Cand ne vom satura de
dragostea pamanteasca, o sa primim locul in Raiul Dragostei, unde iubirea nu
moare niciodata si unde sufletele se deschid catre dragostea eterna.
Dragostea ii face pe oameni ingeri daca ei s-au hranit si crescut cu ea,
pentru ca ea e inchinaciunea pe care o faci stelelor .
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu