~ Nu am nevoie de nimeni să-mi plătească factura la
restaurant, îmi pot permite să plătesc și singură...
Nu am nevoie de
nimeni să-mi cumpere flori, muncesc și îmi pot cumpăra toate florile din
lume...
Nu am nevoie să mi se sărute mâna, pot la fel de bine să
strâng mâna unui domn într-un salut puternic...
Nu am nevoie de nimeni să-mi potrivească scaunul atunci când
mă așez la o masă, sunt perfect capabilă să mi-l așez și singură...
Nu am nevoie de nimeni să-mi deschidă portiera mașinii când
intru, am două mâini și le pot folosi să deschid o ușă.
Da pot să le fac și singură toate astea, dar îmi place când
le face cineva pentru mine,
Sunt femeie și femeile știu să primească aceste lucruri mici
și delicate și fără prea mare isterie.
Îmi place să fiu răsfățată de sexul masculin,
Îmi place să simt cum bărbatul din spatele meu îmi așează
scaunul cu mâinile tremurânde,
Îmi place să mi se aducă flori în dar, fie și o floare de
câmp, căci mă simt respectată,
Dacă un bărbat vine pe partea mea, să îmi deschidă portiera,
nu mă simt amenințată
Și nici feminitatea mea nu scade și nici nu crește mai mult decât este.
Este o minciună sfruntată precum că în zilele de astăzi de
femeile nu mai așteaptă astfel de gesturi delicate, fără nici o obligație
desigur,
De ce să mă priveze cineva de un sacou pe spate, într-o
seară răcoroasă și cu un vânt rece?
Sunt de acord să fiu așa ”slabă”, dacă asta înseamnă să fiu
îngrijită cu dragoste.
Însă în ziua de astăzi e greu să mai găsești un adevărat
cavaler,
Iar vina în mare parte aparține femeilor, da da nouă
femeilor,
Noi am ucis cavalerismul cu dorința de a deveni mai puternice decât bărbații,
Am ajuns să devenim mai masculine decât bărbații,
Am uitat de rochii și am îmbrățișat pantalonii.
Nimic nu e mai ridicol ca o feministă care joacă dement o blândețe masculină,
Am ajuns să devenim mai masculine decât bărbații,
Am uitat de rochii și am îmbrățișat pantalonii.
Nimic nu e mai ridicol ca o feministă care joacă dement o blândețe masculină,
De a bea până cazi sub masă, a râgâi zgomotos, sau a te scărpina într-o zonă în văzul tuturor.
Dacă ne-am opri din a ne plânge de lipsa manierelor și a curtării sexului
masculin,
Ar trebui să devenim profesori mai buni ca mame, surori, bunici, mătuși, băieților
noștri
Și implicit fetelor, spunându-le că nu trebuie să accepte orice mojicie din
partea unui bărbat oricât de mult ar iubi.
La fel cum femeile spun că e normal să fie puternice și să
accepte funcții de conducere,
La fel de bine e timpul să li se pară firesc să fie și
copleșite, e timpul să fie tratate cu bunătate și romantism,
Pentru că, eu cred că dacă am lăsa uneori să fim tratate ca
niște femei care își doresc gesturi de tandrețe,
Lumea ar deveni mult mai plăcută de-a lungul vieții noastre. ~
~ Odine ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu