~ E egoism, dar este încă dragoste. Este dragoste, dar nu
este suficient. Nu vreau să-mi răspunzi la toate întrebările și nici nu
vreau să știu de fiecare dată cum a fost ziua ta. Nu vreau să te plângi la mine
mereu când ți-e greu, căci nici bucuriile nu le împarți toate cu mine. Nu am
nevoie să mergi alături de mine întotdeauna, dar când vreau îmbrățișarea ta, nu
vreau să fii ocupat.
Nu trebuie să te simți vinovat, dar nu mai vreau să am
încredere în tine și nici nu îți cer ca tu să ai încredere în mine, în acea
parte diabolică ce te-ar putea distruge în clipa următoare. Nu am nevoie să mă
consolezi atunci când am nevoie să plâng, ceea ce vreau este să nu mă mai faci
să plâng. Vreau să-mi fac planuri de viitor și vreau să faci parte din ele, dar
dacă nu vrei, nu vreau nici eu să vorbesc cu tine despre viitorul meu.
Nu am nevoie să rămân lângă mine plângându-te de viața ta și
de cât de nesigur ești pe tine. Vreau să fiu lângă tine alături de poveștile
tale, de fericirea ta, de râsul tău. Îmi pasă de tine pentru că te iubesc. Vreau
să te iubesc pentru că te iubesc, nu pentru că am nevoie de tine și nici tu nu
vreau să ai nevoie de mine.
Dacă vrei să fii singur, nu face promisiuni. Nu vreau
să te mint. Nu vreau să mă mai minți. Deși a trecut atâta timp, m-am
obișnuit să respir cu un singur plămân fără tine. Viața merge mai departe și
fără tine, chiar dacă pe jumătate, să trăiesc pe jumătate, să simt pe jumătate.
Și mi-e dor de viața întreagă, dar nu pot fără tine, însă nici nu mai pot spera
în îndreptarea ta.
E egoism, dar e o stare de prea plin sufletesc. Oricine își
poate transforma inima și sufletul într-un cântec frumos, sau într-un zgomot
dement. Mi-am simțit de prea multe ori inima în zgomot infernal și sub semnul întrebării, întrebată
dar cu nici un răspuns pentru a îi calma emoțiile. Și indiferent de
circumstanțe și distanță, acolo în pieptul meu este iubire, dar până atunci,
aici sau acolo, orice va fi menit să fie, va fi într-o zi. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu