~ Te iubesc atât de mult, în mod necondiționat,
Am fost și sunt a ta, iraițonal,
Fericită pentru dragostea care ți-am dat-o
Abdicând la a mea dăruind-o ție.
Am devenit a ta,
Carne din carnea ta,
Sângele tău a circulat în venele mele
Am respirat respirația ta exact ca pe un opium,
Fiind un poem de dragoste născut pentru tine.
Am inventat iubirea pentru tine,
Sunt una cu tine, mă topesc
Și-mi las sufletul să zboare cu tine,
Îmi disec inima și o împart la două inimi,
Jumătate ție, jumătate mie, sclava iubirii pentru tine.
Ție, diagonala care face simetrie între creierul și inima
mea,
Inima care te iubește atât de mult
Și creierul care te face motivul rațiunii mele.
Inima mea, cea care este centrul de greutate,
Cea care se desparte când pleci și lasă un gol,
Jumătate din mine se echilibrează cu tine,
Cealaltă care insistă să fie numai a ta.
Ești geometria spațiilor și a muchiilor mele,
Liniile drepte, curbe, unghiuri, puncte,
Transformând matematica în poezie.
Ți-am urmat pașii prin univers,
Iar bătaia stelelor mi-au arătat calea,
Te-am simțit atât de aproape,
Am călătorit în inima mea și am auzit inima ta,
Vocea ta...
Am coborât în cele mai profunde abisuri ale tale
Și am simțit cum ard în focul cel mai intens
Și mi-aș dori ca acea clipă, să se repete veșnic.
Să nu uiți... ți-ai lăsat numele scris în pieptul meu,
Am murit pentru mine, acum trăiesc pentru tine. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu