~ Nu am nevoie să mă ridici sau să mă repari, am nevoie să mă iubești în timp ce mă repar singură ~

~ Nu am nevoie de tine să mă ridici de jos,

Am nevoie de tine să-mi fii echilibru

Pentru că atunci nu aș cădea,

Iar dacă s-ar întâmpla m-aș ridica singură,

Tocmai că te-aș ști pe tine alături.

În fond asta e dragostea,

Nu a ridica la infinit pe cineva,

Ci a fi acolo, alături la bine și la greu,

Să îi fii motivație, scop,

Să îi fii stabilitatea într-un moment instabil,

Nu de a-i fii stâlpul care îl sprijină

Ci să fii zidul casei de care se sprijină.

Vei fi mereu iubirea mea,

Marea mea iubire, durerea mea fără frontiere,

Zâmbetul îndepărtat care îmi va provoca zâmbet,

Cântecul de dor pe care îl plâng ochii mei când nu mai pot,

Cusătura din suflet care îmi aduce aminte de iubire.

Dar de asemenea, singurul care mă poate vindeca,

Acea iubire veșnică, care indiferent ce face, sufletul nu cedează

Și asta îmi e deajuns, mai departe fac eu totul,

Pentru că sunt capabilă cât pentru doi.

Iar când tu vei avea momente de slăbiciune,

Să știi că la fel voi face și eu, îți voi rămâne alături,

Dar nu voi sări ca o mamă îngrijorată, să te ridic și să îți șterg rănile,

Ci te voi lăsa să te ridici singur, să te călești,

Să știi că acea cale care îți provoacă durere, nu e cea corectă.

Și nu aș sări dintr-un singur motiv și nu e acela de indiferență,

Ci din faptul, că nu aș avea nevoie de un bărbat slab,

Care să se plângă mereu și să ceară ajutorul,

Ci unul puternic, care e capabil să sprijine cealaltă parte a muntelui,

Celălalt perete al casei care ne-ar acoperi sufletele,

Diastola care îmi relaxează ritmul inimii.

Nu am și nu voi avea nevoie să mă ridici de jos sau să mă repari,

Am nevoie să mă iubești în timp ce mă repar singură. ~

~ Odine ~