~ Deşertul de iubire ~

~ Nici nu mă laşi nici nu mă iei,

Nici viaţa să mi-o dai nu vrei,

Nici să mă laşi în alte braţe,

Nu accepti să şti că am speranţe.

Vrei să fiu a ta pe vecie,

Nimeni altcineva să nu mai fie,

Tu vrei ca inima mea să bată,

Doar pentru tine viaţa toată.

Şi vreau să alerg să fug de tine,

Din acel deşert ce doare-n mine,

Unde nu mai am simţire

În seceta de iubire.

Şi vreau să plouă mii de ani,

Să spele tot ce-nseamnă răni,

Să inunde ce-a uscat iubirea

Să nu mai doară amintirea.

Şi vreau să zbier şi vreau să ţip,

Căci sunt femeia fără chip,

Sunt doar o voce în deşert,

Şi-mi urlă inima din piept.

Şi dacă nici toate apele din lume,

Nu va umple golul din al tău nume,

Iar setea de tine nu o va risipi,

În singurătate voi sfârşi.

Voi rămâne acea  voce crudă,

Ce predică în seceta surdă,

În deşertul de iubire,

Ce va rămâne-n nemurire. ~

~ Odine ~

~ Bucura-te ~

     ~ M-am nascut cu creionul in minte si cu el am scrijelit de mica in vise, carti intregi cu cuvinte. Le-am desenat mai intai cu picturi din bucati de Rai, pentru ca mai apoi sa deschid timid ochii si sa desenez in cuvinte. Sa descriu o carticica cu rugaciuni de iubire.

      Nu stiu sa mint si nu pot sa ma mint de asta sunt de multe ori atat de transanta cand vine vorba de adevar. Cand calc in viata cuiva ma spal inainte pe picioare si merg desculta sa nu ii murdaresc sufletul, pentru ca el e sfant, iar acolo vreau sa desenez cate o mica bucatica din Raiul pe care il port cu mine.

      Desenez vietile trecute, caut in minte oamenii care i-am purtat cu mine in vise in toate timpurile, ii caut si ii gasesc, pentru ca trebuie sa le daruiesc o parte din mine. . Si cei ce mi-au facut rau si cei ce mi-au facut bine. M-am intors sa le daruiesc iubire. Asa cum tamplarul isi poarta creionul dupa ureche, asa imi port eu creionul cu iubire in inima.

      Ma joc cu cuvinte dar le daruiesc din suflet si daca scriu in inima lor ceva, mai intai vreau sa sterg ceea ce e rau acolo, ceea ce a fost lasat cu lacrimi si sa las un zambet. Nu stiu altceva, decat sa fac asta, pentru ca am sters demult cuvantul ura si razbunare din mine.

      Vreau sa las in urma un lan imens de iubire, oameni care isi vor da mana si se vor ierta pentru tot raul care si l-au facut reciproc, sa se ierte si sa invie din nou.Sa devina ceea ce nu stiau ca exista in ei si sa se intoarca la fundatia fiintei lor, la iubire.

     Va doresc un Paste fericit si sa aveti parte de zambete si ochi inlacrimati doar de iubire. Sa nu uitati o clipa sa fiti fericiti si sa va impacati cu copilul din voi, sa il adorati pentru ca el este puritatea.

      Sa va iubiti ca fratii si sa nu uitati de Tatal ceresc si de Domnul nostrum Iisus Hristos, cel care pentru noi s-a rastignit, pentru ca noi sa primim curatirea sufletului, sa fim precum oile ratacite in desert care si-au gasit pastorul, cel ce i-a condus pe calea cea dreapta.

Ridica-ti capul din pamant crestine

Si zambeste cu sufletul luminat,

Caci azi este ziua cand pentru tine

Domnul nostru Iisus a inviat.

Priveste lumanarea din a ta mana

Cum aluna norii si face viata senina

Bucura-te cum se bucura lumea crestina,

Caci azi ai primit in sfarsit lumina. ~

~ Odine ~

~ Noaptea locuieşti cu mine ~

~ Tu nici nu şti cu câtă dor,

Te strig în vise şi mă omor,

Că nu mă auzi şi pleci departe

Fără să te mai uiţi în spate.

Încerc să ţip doar să m-auzi,

Să nu priveşti cu ochii cruzi,

Dar sângele rece din vene,

E îngheţat demult în tine.

Căci dimineaţa s-a ivit,

Şi ai plecat aşa grăbit,

Iar eu accept şi-o să suport,

Că n-ai vrut iubirea ce ţi-o port.

Te-am aşteptat atâtea vieţi,

Şi-n tot atâtea dimineţi,

Să mă trezesc cu tine alături,

Nu în alt pat, în alte pături.

Tu în altă viaţa locuieşti,

Unde adormi şi te trezeşti,

Pe cine îmbrăţişezi mereu

Şi cine este-n locul meu.

 

Eu m-am născut din a ta coastă,

Sunt ca o Eva în viaţa asta,

Şi de nu vrei şi de nu vreau,

Eu lângă inimă îţi stau.

Doar că destinul meu e scris,

Să accept că te am doar în vis,

Ziua lângă altă Evă îţi e bine,

Dar noaptea locuieşti cu mine. ~

~ Odine ~

~ Cadoul meu ~

~ Ai fost cadoul cel promis,

Ai fost dragostea vietii mele

Ai fost iubitul meu din vis,

Si Luna printre stele.

Si daca maine as pleca,

Din lumea asta mare,

As fi sti c-am cunoscut iubirea,

Si n-a fost trecatoare.

Si daca-ar trebui sa traiesc,

Sa uit ce impreuna am simtit,

As prefera acum sa ma ofilesc,

Precum floarea fara asfintit.

Si daca n-as mai simti vreodata,

Atingerea mainilor tale moi,

As pastra in inima curata

Amintirea a ce-am trait amandoi.

Iar daca timpul te va mai aduce inapoi

Sa ma strangi in brate ca pentru ultima data,

Sa ma iubesti de parca lumea s-ar opri pentru noi doi,

Si nu m-ai mai vedea vreodata.

Si-am indurat durerea ani, pentru a iubi,

Sa imi scrie in suflet eternitatea,

Oare cati ar face asta pentru a dori

Sa stie ce inseamna cu adevarat dragostea? ~

~ Odine ~

~ Ţi-am pus inima în piept ~

~ Dă-mi iubire şi mă cheamă

Să-ţi pun inima în palmă,

Şi apoi mai liniştit

Vei pleca spre asfinţit.

Şi îţi scriu cu nebunie

Cea mai mândră melodie,

Să o cânţi în orice clipă,

De-oi pleca iaraşi în pripă.

Ea să-ţi mângâie buzele,

Sufletul şi urechile,

Inima s-o încâlzească,

La viaţă să te trezească.

Ţi-am pus inima în piept,

Ca să şti că te aştept

Să vi să mi-o înapoiezi

Lângă mine să te-aşezi.

Să nu mai pleci vreodată

Cât o ţine viaţa toată,

Să fim unul lângă altul

Pân’la cerul prea înaltul. ~

~ Odine ~

~ Sunt o femeie ~

~ Nu sunt o păpuşă dragă iubite,

Să apar la braţul tău fără minte,

Să zâmbesc frumos cu privirea senină,

Să dansez cum doreşti ca o balerină.

Nu pot fi modelul perfect pentru tine,

Am suflet şi viaţa şi ţipă în mine,

Iar ochii senini lacrimi să verse,

Să arate tristeţea viselor arse.

Nu sunt de plastic să nu-mi mişc figura

Să spun ce nu-mi place, să nu deschid gura,

Nu pot să aştept într -un colţ pe coridor

Fără să-mi pese că sunt doar de decor.

Nu sunt doar o păpusă iubite,

Sunt o femeie şi nu poate admite,

Să nu aibe dorinţe, păreri şi opinii,

Să-şi ţină ascunşi şi-n lanţ neuronii.

Gândesc, trăiesc, visez şi mă doare,

Să îmi văd rolul de decor pe culoare,

Nu sunt o păpusă să fiu admirată,

Sunt o femeie ce se vrea respectată.

Atât am de zis şi dacă nu-ţi place,

Ieşi pe uşa vieţii şi nu te întoarce,

Dar nu aştepta să-mi tai din zbor,

Să fiu pentru tine, o păpusă în decor. ~

~ Odine ~

~ Pictează-mă ~

~ Pictează-mă ca pe acea femeie,

Ce-ar coborâ în Iad ca să te scoată,

Ce-ar îndura mii de războaie,

Fără să ştie de teamă, sau dacă o să poată.

Pictează-mi mâinile ce te-au atins,

Şi te-au mângâiat cu atâta drag

Cele ce în braţe te-au cuprins,

Şi care te aşteaptă încă-n prag.

Pictează-mi zâmbetul care apare,

Atunci când la tine mă gândesc,

Când tu îmi eşti precum un soare,

Şi de dorul tău, eu mă topesc.

Pictează-mi ochii plini de lacrimi,

Ce te privesc atunci când pleci,

Când ieşi grăbit pe uşa lumii,

Iar ei rămân, atât de seci.

Pictează-mi urechile ce vor să audă,

Doar vocea ta  ce le mângâie,

Cea care face trupul să-mi asudă

Iar inima să-mi pâlpâie.

Pictează-mi fruntea sărutată

De ale tale buze calde,

Şi părul de pe umeri ce tresaltă,

Şi curge roşu în cascade.

Pictează-mi privirea blândă,

Aşa cum sunt, plină de vicii,

Căci eu sunt a ta Giocondă

Iar tu eşti, al meu DaVinci. ~

~ Odine ~