Să-ţi pun inima în palmă ,
Şi apoi mai liniştit
Vei pleca spre asfinţit.
Şi îţi scriu cu nebunie
Cea mai mândră melodie,
Să o cânţi în orice clipă,
De-oi pleca iaraşi în pripă.
Ea să-ţi mângâie buzele,
Sufletul şi urechile,
Inima s-o încâlzească,
La viaţă să te trezească.
Ca să şti că te aştept
Să vi să mi-o înapoiezi
Lângă mine să te-aşezi.
Să nu mai pleci vreodată
Cât o ţine viaţa toată,
Să fim unul lângă altul
Pân’la cerul prea înaltul. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu