~ Mă uit la fluviul care
curge lin,
Şi ştiu că duce până la
tine,
Iar dorul îmi presară
doar pelin,
Şi mă înveninează cu
amărăciune.
Mi-e inima prinsă în
cleşti de raci,
Şi simt cum în piept mă
strânge,
Parcă e legată de
araci,
Şi încătuşată între
chinge.
Mă rog ca apa care
trece,
Să te găsească-n locul
meu,
La picioare să-ţi
alunece,
Ca sluga-n faţa unui zeu.
Să te-mbrăţişeze în
înot,
Să îţi sărute trupul,
Să-ti dăruiască ea, ce eu
nu pot,
Să îmi calmeze năduful.
Şi-atunci să şti dragă
iubite,
Că nu apa, ci eu te
ating,
Şi a venit să te
sărute,
Ca un pic din dorul meu
să-l sting.
Căci poate pentru tine
s-a stins totul,
Din ceea ce era odată o
mare iubire,
Şi a lăsat în spate
doar potopul,
Dezastru-n suflet şi
dezamăgire.
Şi-mi trimit dorul la
tine,
Să faci tu ce vrei cu
el,
Să îl simţi printre
suspine,
Cum am în inima măcel.
Ca să vezi cum mă
scufundă,
În adâncurile învolburate,
Şi toată fiinţa mi-o cufundă,
În Iadurile nesăturate.~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu