~ Te-am fotografiat în
minte şi în gând,
Şi nu am nevoie să îţi
văd iarăşi chipul,
Ştiu şi pământul pe
care treci călcând,
Şi ridurile care ţi
le-a lăsat timpul.
Îţi ştiu şi
linia vieţii din palmă,
Pe toate
le-am fotografiat,
Fără să şti
în noaptea calmă,
Cu ochii
ce te-au adorat.
Când tu
dormeai ca un copil,
Primind
liniştea nopţii line,
Eu îţi
număram ca un contabil,
Tot ce ţie
îţi aparţine.
Cum fac îngerii
în noapte,
Şi-n
visul tău vroiam să mă cufund,
Să îţi sărut
ale tale pleoape.
Ţi-am
fotografiat fiecare părticică,
Din fiinţa
ta, din trupul tău,
Să-nchid
ochii şi să te văd o clipă,
Când
dorul mă cuprinde rău. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu