~ Timpul niciodata nu se opreste pentru
nimeni. Timpul sapa in noi precum apa pamantul, sa treaca mai departe si nici
un baraj nu il poate opri in drumul lui. Scriu bucati de cuvinte pe hartie, ma
razgandesc si le arunc in ceainicul care le va fierbe pe toate si va scoate
esenta din ele.
Va scoate esenta cuvintelor, pe care nu
le-am rostit dar le-am spus in mintea mea intotdeauna. Le-am pastrat poate
pentru ca nu mai era nimic de zis. Nici macar ele nu mai pot schimba sau opri
timpul din drumul lui. El inghite tot, pentru ca nu alege sau culege nimic, el
este vesnicul maratonist ce nu se opreste, e un perpetuum mobile nebun care
merge de la sine in cercul vietii.
Timpul iarta? Uita? Lasa in spate? Nu,
pentru ca el nu are sentimente, el nu se leaga de nimic ci noi suntem cei care
ne legam si nici timpul si nici nimic nu uita, sau nu lasa in spate, e doar o
pacaleala, care la prima bataie de vant va aduce inapoi in fata ta acele
hartii, iar ceainicul iti va da sa gusti din aroma lor amara totul. Nu timpul iarta si nici macar oamenii,
oricat ar incerca sa arate ca nu mai au urma de suparare.
Uitarea nu e un fisier in mintea noastra
pe care s ail stergem, faptele vor ramane acolo cat timp sunt legate de minte
si suflet, iar daca vor disparea va fi in clipa in care toate mintea nu va mai
gandi iar sufletul nu va mai simti. In viata nu trebuie sa uiti sau sa ierti,
cat e vorba sa le legi pe amandoua si sa faci punte cu impacarea de sine, cu a
iti accepta neputinta ca om si a intelege ca tu esti conditionat de timp si asa
cum el nu se opreste, nici tu nu te poti opri oricat de oboist ai fi la un
moment dat.
Omule ai o viata atat de scurta, invata
sa o folosesti frumos, sa te bucuri de ea, sa nu o amarasti cu durere, cu
resturi aruncate ci cu bucati intregi de iubire, sa te transformi intr-un stup
in care inima ta va produce miere pentru sufletul tau si a celor pe care ii
iubesti. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu