~ Am
aprins pentru tine luna,
Cu întrerupătorul
inimii mele,
Să ne vegheze cu lumina
divină
Şi cu cerul plin de
stele.
Am dat soarelui foc,
Cu scânteia din inima
mea,
Să fie mereu la mijloc,
Să nu ne stingem, chiar
de-om vrea.
Iar dacă destinul ne va
arunca,
Departe în lumea largă,
Dorul mă va sfârteca,
Cât voi avea viaţa de
lungă.
Iar tu vei avea fericire,
Primită din durerea mea,
Şi-ţi vei clădi altă iubire,
Unde
mi-ai îngropat dragostea.
Iar
dacă vom mai reuşi vreodată,
Să
dormim îmbrăţişaţi,
Luna
se va aprinde îndată,
Şi
vom fi de stele alintaţi.
Iar pe locul ce era acum
un timp,
Iubirea mea ce strălucea,
Să duci un braţ de flori
de camp,
Să nu o uiţi, iubirea mea.
Când singur îţi sacrifici
soarta,
Şi vrei să laşi o moştenire,
Te-ngropi
in tine şi închizi poarta,
Să-i dai iubirii, o iubire. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu