~ Dacă dorinţa ta va fi să
pleci pe altă cale,
Îmi voi ascunde fiinţa în stâncile cioplite,
Eu nu voi spune nici
stai, nici nu pleca,
Voi închide ochii şi
voi rămâne-n jale,
Iar gura pe veci, mi-o
voi fereca.Îmi voi ascunde fiinţa în stâncile cioplite,
Ce se deschid, spre adâncul din pământ,
Căci vântul şi furtunile, vieţilor trecute
M-au adus în viaţa asta, cu un legământ.
Să-mi dau viaţa ţie, iar tu de nu o vrei,
Să-mi adun inima zdrelită de cuvinte,
Să-i potrivesc bucăţile, lipind-o cu acel clei,
Adus din stele şi lună şi toate cele sfinte.
Şi legământul sacru cu care am venit,
Să-l port pe veci, în inima mea moartă
Până când viaţa asta, se va fi sfârşit,
Iar eu îmi voi începe, din nou, o altă soartă.
Căci nu voi mai şti a vorbi, în astă viaţă,
Decât în cânt şi rugăciune eu mă voi jertfi,
De îti vei întoarce spatele, către a mea fiinţă
Şi dorinţa ta va fi să pleci, aşa va fi. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu