~ Închisoarea ~

~ M-am întânit cu tine în visele de toamnă,

Când frunzele îşi părăseau coroana,

Acum lumea mea înseamnă,

O închisoare cât Doftana.

De parcă destinul meu de iad,

Mi-a răsturnat bagajul şi viaţa,

Să-ţi văd privirea cea de jad,

Şi să-mi semneze penitenţa.

Să-mi fie inima în lanţuri cu tine,

Într-o celulă-nsingurată,

Unde se desfac destine,

Şi suflete se trag pe roată.

Şi îmi suport încătuşarea,

În existenţa-mi efemeră,

Până voi vedea din nou zarea,

Iar inima va zbura iaraşi, liberă.

Aştept acea zi în care,

Vei fi un simplu trecător,

Prin viaţa mea cea muritoare,

Şi-o lecţie de viitor. ~

~ Odine ~