~ Am scos cuvinte din durere,
Iar din inima mea litere,
Ca să fac o poezie,
Să ţi-o dăruiesc ţie.
Însă tu nu înţelegi,
Ce înseamnă să culegi,
Dintr-o rană de iubire,
Ce nu are vindecare.
Să culegi fiecare lacrimă,
Ca să-alcătuieşti o rimă,
Să pui cuvinte de iubire,
Într-o mare amăgire.
Tu n-ai ştiut şi nu vei şti,
Ce înseamnă a iubi,
A trăi pentru o persoană,
Chiar de-o să devii ţărână.
Să fi praf în vânt şi să te zboare,
Ca pe o frunză călătoare,
Să alergi după himere,
Şi să primeşti durere.
Tu nu şti şi n-ai să şti vreodată,
Cum e să-ţi dai viaţa toată,
Să simţi că mori pentru o dragoste,
Care e doar o pacoste. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu