~ Ţigara ~

~ Nu sunt o ţigară să mă aprinzi când vrei să îi dai foc,
Nu pot să ard la comandă şi să mă fumezi pe bucăţi,
Nu pot să mă stingi când vrei alt aer în plămâni,
Şi să mă laşi aruncată într-o scrumieră,
În care zac alte mucuri de ţigară fumate de tine.
Nu pot acum să fiu pe buzele tale,
Să mă săruţi şi să mă inhalezi ca pe aerul tău,
Şi apoi să mă uiţi undeva stinsă.
Nu sunt o aromă de care ai nevoie din când în când
Atunci când te saturi de aerul ce se învârteşte în jurul tău,
Nu sunt pachetul de ţigări pe care şti că îl ai la piept,
Şi pe care îl deschizi atunci când vrei să îţi calmezi sufletul.
Nu sunt ţigara care te linişteşte cu cuvinte
Atunci când alţii te ocărăsc.
Pur şi simplu nu poţi trage aer din mine până nu mai poţi,
Doar că numai mirosul meu te face să simţi că el te ajută să respire,
Nu sunt marijuana ta care te duce în altă lume,
Doar pentru că vrei să fugi din cea în care singur te-ai aruncat.
Nu am ce cauta în scrumiera vieţii tale,
Pentru că eu nu sunt restul de ţigară fumat de alţii,

Eu încă ard şi ard şi nu mă sting niciodată,

Căci nu am capăt şi nici sfârşit.

Respiră-mă doar pentru tine,
Pentru că ard numai pentru tine,
Şi nu mă sting chiar de mă pui în paharul cu apă.

Iar de vrei să îmi simţi mirosul pielii,
Pune-mă în buzunarul de lângă inimă,
Şi inspiră-mă în fiecare secundă,
Adulmecă-mă ca pe aerul vieţii,
Şi atunci o să fiu acolo de care ori o să ai nevoie
O să îţi umplu fiinţa de viaţă, de aer, de parfum,
De parfumul iubirii care arde nebună,
Parfum de femeie care te iubeşte. ~

~ Odine ~