~ Mi-am aruncat braţele
în soare,
Să-mi ardă aripile,
Să devin nemuritoare,
Să nu mai simt clipele.
Mi-am aruncat privirea-n
spate,
Să îmi revăd trecutul,
Să fac de-acum tot ce
se poate,
Având în faţă
începutul.
Retezate de iubire şi
speranţe,
Ce au lăsat în spate
numai ţepi,
Şi-n loc de aripi, două
braţe.
Să vrei să zbori doar
cu mâinile întinse,
Sperând că ele te vor susţine,
Două crengi dintr-un
copac desprinse,
E tot ceea ce zborul tău
conţine.
Cu braţele deschise
către asfinţit,
Să te arunci cu ochii
strâns închişi,
Să-ţi dai drumul către
infinit,
Într-un zbor larg lângă
pescăruşi.
Şi toate relele vor
rămâne pe pământ,
Uşurându-ţi întreaga
fiinţă,
Plecând spre nori cu un
crezământ,
Că ai ajuns în zbor cu
umilinţă. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu