~ Iubeşte lumea omule plăpând,
Căci este tot ce îţi rămâne,
Restul va pleca zburând,
Ca praful de pe grâne.
Îmbrăţişează cât trăieşti,
Orice sărac cu duhul,
Căci aripi o să primeşti,
Să explorezi văzduhul.
Iubeşte chiar de-ai
suferi,
Căci asta ţi-e menirea,
Nu de a însela şi
pedepsi,
Tot ce-i mai sfânt,
iubirea.
Iubeşte-l pe cel ce
te-a lovit,
În inimă fără de milă,
Căci el e cel amorţit,
Iar viaţa-i infertilă.
Chiar dacă e un
criminal,
De suflete ce căutau
iubirea,
De-ar face tot ce e imoral,
Acordă-i tu iertarea.
Iar de pe toate o să le
făureşti,
Urmând legile
Dumnezeirii,
Să iubeşti, să suferi,
să trăieşti,
Vei ridica Troiţa Iubirii. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu