~ Focul care ne face să ardem e același care ne și luminează ~

~ Dragul meu...

Tu ești cel care atunci când mă privești, în mine răsar flori,
Tu ești cel care se scufundă în sufletul meu

Cu vocea moale care intră în fiecare celulă din corpul meu

Și activează toate bătăile inimii.

Parfumul tău, acel miros perfect îmi intră nestingherit prin nări

Și trimite impulsuri de căldură creierului meu,

Aroma care mă îmbată și-mi denaturează simțurile,

Îmi pătrunzi până în vene, în meu-l meu cel mai profund

Pentru că m-ai ridicat din abis și m-ai cusut de viață, cu vise.

Buzele tale devin două stilouri cu care lași amprente,

Care trec prin mine ca un diamant roșu fierbinte,

Mă intoxică exact ca fumul de țigară când îl inhalezi pentru prima oară

Și mă îmbată ca un pahar de alcool.

Îmi place să vorbesc despre tine, despre sărutările tale,

Cele care au făcut suturi în părțile lovite ale sufletului meu,

Mă faci să mă simt și bine și rău,

Dincolo de limitele pe care orice minte umană le poate visa.

Simt cum mă înalț cu puterea unui titan atunci când mă săruți,

 Că în clipa aia formăm un singur corp plin de emoții,

Dispus să dea totul și să se îndestuleze pe sine însuși,

Două jumătăți ce formează una perfectă

În fuziunea asta intangibilă a țesuturilor.

Corpul tău și corpul meu, sufletele noastre

Devin stele mai mici pe cer, 

Tu ești focul meu, iar eu combustibilul,
Amândoi periculoși, inflamabili.

Dragul meu...

Focul care ne face să ardem e același care ne și luminează...

Adevărul este că nu există iubire fără nebunie

Și numai cei care iubesc nebunește pot ști ce înseamnă asta,

Pentru femeia care a traversat marea pentru a își trăi iubirea,

Pentru bărbatul care a traversat oceanele, 
Ca amândoi, să se odihnească... împreună. ~
~ Odine ~

~ Setea mea te cheamă ~

~ În noaptea asta am decis să te iubesc ...

Să te pun în pieptul meu, într-o inimă de poet

Să fiu a ta și tu al meu și așa să rămân, doar a ta.

Sărutul tău nu este doar un sărut

E o întâlnire a buzelor noastre,

Sărutul tău e o artă și nu există cuvinte pentru a îl descrie

Buzele tale transmit sexualitate, masculinitate, sensibilitate

Și agățate de ale mele, ating cerul, împreună cu corpurile.

Dezbracă-mă de tot ceea ce este vechi, pentru că în ochii mei e un trecut

Dar în ochii tăi văd viitorul, în ochii tăi mă nasc din nou

Purtată de ploaia din vocea ta, cea care-mi trece dincolo de piele

Și-mi brodează inima cu cuvinte.

Ești prezent mereu în visele mele,

Corpul meu e impregnat cu mirosul tău

Ești muza mea, inspirația mea, prietenul meu, amantul meu

Atinge-mă cu tine...

Căci atunci când mă atingi, trupul meu capătă aripi,

Iar vocea ta în urechi mă duce spre nebunie,

Când mă iubești sub toate formele mă pierd,

Cu trupul, cu sufletul și cu mintea.

Iubește-mă acum, în noaptea asta, chiar dacă o să-ți răpesc ore

Iar mâine dimineață când o să mă trezesc o să te simt pe buze

Și voi închide ochii și-mi voi atinge pielea și voi zâmbi,

Pentru că te simt încă acolo, încă îți simt mâinile, focul buzelor

Și sufletul meu va tremura cu gândul la tine, șoptindu-ți numele

Și știu că ai fost acolo... că am fost a ta... și tu al meu

Că ești prezent cu mine, pe corpul meu, pe tot ce ai atins

Iar acum tot ce este al tău te cheamă, mintea și sufletul și setea mea te cheamă. ~

~ Odine ~

~ Sunt infectată cu tine și mă infectezi cu iubire ~

~ Mirosul tău parcă e amestecat cu valurile

Și fiecare picătură se așează pe trupul meu,

Se amestecă împreună cu aerul tău, și-l mestec

Și-l sărut savurând mixtul din gura mea.

Mi-ai dat peste cap stelele,

Aproape de tine totul se readuce la tăcere,

Mi-ai câștigat toate impulsurile și simțurile

Și mă ghemuiesc în vocea ta, oarbă,

Îm prezența bătăilor de inimi.

Nu cânt la vreun instrument, dar sunt un cântec

Asta pentru că îmi împingi nebunia până la infarct

Și inima cântă altfel, pentru că nimeni nu o aude, decât tu.

Mi-ai hrănit și alimentat focul din mine,

Iar acum arzi și îmi adori cenușa.

Tu ești virusul care mă contaminează,

Rana care mă dezarmează,

Mă răstoarnă, mă dă peste cap, și-mi dă viață

Sunt infectată cu tine și mă infectezi cu iubire.

Nu vreau nici Luna, nici stelele, sau vreun Soare să-mi lumineze zilele,

Te am pe tine și e deajuns,

Nu sunt cea care îmbrățișează vreo poveste aparte,

Nu sunt impresionată de eroi din cărți sau filme

Și nici nu pretind a fi cineva atât de specială pentru cei din jur,

Nu mă aștept la vreun final fericit, nu, în nici un caz nu vreau asta,

Pentru simplu fapt că nu vreau un final. ~

~ Odine ~

~ Suntem un cuplu de nebuni care au totul ~

~ Corpul meu este ca o carte deschisă pentru tine

Și căreia numai tu îi poți descoperi secretele,

O carte pe care o citești asă cum vrei tu, în șoaptă, sau cu voce tare

Și-i treci degetele peste fiecare cuvânt ascuns,

Dezvăluindu-i noi înțelesuri, care îți tulbură visele.

O carte care îți pune toate simțurile în alertă,

Inclusiv imaginația,și asta te aduce înapoi de fiecare dată,

Pentru a afla secretele ascunse în fiecare pagină, din propria ta ființă.

O singură privire, o gură de aer pentru a respira ne este suficientă,

Să intrăm într-un nou capitol care încă nu a fost scris,

Interzis ochilor profani care nu ne înțeleg păcatele,

Sau limbajul trupului, care a fost inventat doar pentru noi

Și un alt capitol, al cărui cuvânt este ”iubirea interzisă”

Cel  care începe și se termină cu numele tău.

Sunt ca o cetate cucerită în totalitate,

Gura mea e una cu gura ta,

Inima mea aproape explodează lângă inima ta,

Picioarele mele merg alături de picioarele tale,

Mâinile mele sunt prelungirea mâinilor tale,

Sângele meu e unul cu sângele tău.

Suntem deja tot ceea ce putem fi.

Viitorul are brațe și nu o să ne înecăm,

Ce va fi, va fi și vom fi o surpriză pentru toată lumea,

Ei sunt și vor fi cu ochii larg deschiși pe noi

Pentru că suntem un cuplu de nebuni care au totul. ~

~ Odine ~

~ Ultima mea casă... în sufletul tău ~

~ Când te iubesc, te iubesc în spațiul meu,

Fără oboseală, frig, sete... ci doar foame,

Într-un spațiu plin de versuri spațiale, infinit,

Te iubesc cu emoție, în locuri ascunse,

Care te duc spre inima și sufletul meu.

Și te iubesc fără grabă și mă ții și-mi dai căldură,

Mă faci să simt că nimic altceva nu contează

Și că nu mi-ar fi teamă nici de sfârșitul lumii,

Căci atingerile tale au o calitate ciudată,

Uneori sunt moi și tandre,

Alteori sălbatice și de om înfometat,

Iar linia dintre noi e o linie a orizontului,

Linia dintre cer și pământ pe care nu o poate separa nimeni și nimic.

Tu nu trebuie decât să mă faci să mă simt iubită,

Să mă lași să mă cuibăresc ca un pui în brațele tale

Și să mă ții acolo strâns, să știu că ești acolo cu mine,

Atât și nimic mai mult.

Cu tine simt că vreau să abandonez frâiele controlului,

Să mă topesc ore, ceasuri.

Poate cuvintele mele nu sunt în stare să spună tot ce simt

Și nici mâinile mele care vorbesc pe buzele tale care mă sărută,

Sau când aleargă pe trupul tău, sau privirile se întrepătrund

Și ochii reflectă focul din noi, o nebunie,

Eternă... un vis perfect... cea mai frumoasă tăcere,

Ultima mea casă... în sufletul tău,

În universul nostru care are două lumi, dar un singur sărut. ~

~ Odine ~

~ Dumnezeu te-a făcut așa, pentru mine ~

~ Sunt visul care se desfășoară sub pupilele ochilor tăi,

Cuvântul care ia naștere sub tăcerea ta,

Gândul ascuns care-ți cunoaște dorința,

Esența plăcerii unui scâncet, fără suflare,

Rațiunea ilogică a unei contradicții neterminate,

Interesul cel mai dezinteresat,

Planul difuz al conștiinței tale,

Acea parte care îți modifică temperamentul, 

Numele care nu îl poți pronunța, dar care se pierde în brațele tale.

Vocea ta mă dezmiardă când îmi șoptește numele

Și se lipește de urechile mele într-un mod ciudat,

Cuvintele tale răsună în interiorul meu,

Ca savoarea unui sărut.

Te iubesc cu fiecare moleculă

Îmi place să mă pierd în parfumul tău,

Să mă găsesc cu ochii pironiți spre stele.

Îmi place râsul tău, gura ta,

Îmi place cum mă liniștești cu calmul tău,

De parcă Dumnezeu te-a făcut așa exact pentru mine,

Să-mi completezi nebunia și lipsurile.

Noaptea întotdeauna pare infinită în brațele tale,

Când adierea mâinilor tale lasă locuri secrete pe corpul meu,

Când totul pare un vis perfect cu tine, că totul e etern

Și nimic nu e greu de trecut, când casa sufletului meu ești tu.

Nu-mi pasă dacă vor fi ploi ce vor bate în ferestrele noastre,

Că vor trece ierni grele și va trebui să supraviețuiesc,

Nu contează dacă terenul va fi de multe ori accidental,

Nu contează că uneori îmi ești Iad, dar ești fericirea mea,

Căci am știut în ce apă mă arunc și o să înot în ea, pentru că îmi place.

La urma urmei asta e iubirea, să simți că înnebunești

Să faci de toate, să-ți pierzi mințile în numele ei,

Chiar dacă mintea îți luminează viața,

Însă nebunia din iubire, ți-o colorează. ~

~ Odine ~

~ Iubește și zboară ~

~ În zori, o pasăre mi-a spus, ”zboară”

- Nu pot, eu sunt om, nu am aripi, i-am răspuns.

- Și atunci, cum e posibil ca tu, un om să vorbești cu o pasăre?

- Păi nu cred că vorbesc cu tine, cred că totul e în fantezia mea.

- Este exact la fel...”zboară”

- Nu cred că pot, este o utopie.

- Sau mai degrabă o femeie care nu crede că poate.

- Ba da, cred că pot, am vise, speranțe...

- Atunci închide ochii și zboară, chiar acum.

Am închis ochii, așa cum mi-a zis pasărea,

Mi-am anulat ura, mi-am alungat judecățile,

Iar atitudinea mea de visătoare m-a făcut să cred că pot,

Că în călătoria și zborul meu nu există gol

Și am înțeles că poți merge mai departe dacă ai credință,

Că până și ochii orbi pot vedea din nou, dacă iartă ceea ce i-au orbit,

Că poți zbura în pace fără a cere ceva, singura condiție e iubirea,

Că misiunea noastră ca oameni este să zburăm aproape de Dumnezeu,

Să fim umili, conștienți de slăbiciunile care le avem,

Pentru că avem libertatea de a face bine, sau rău,

Liberi să îmbrățișăm iubirea sau disprețul,

Libertatea de a simți sau a fi paralizați,

Liberi să spunem ce credem sau de a ne exprima prin tăcere,

Că avem libertatea cea mai de preț, de a fi liberi,

Liberi de a iubi,

De a iubi binele etern,

A proteja universul, iubindu-ne ca oamenii.

Am deschis ochii și am întrebat pasărea,

- Care este numele tău? Cine ești?

- ”Eu sunt poezia ta” , mi-a răspuns și a privit spre zare. Poți zbura oricând dorești, darul tău este să dai din aripi, puterea ți-o dă spiritul tău, motorul e inima ta, înțelepciunea este în ochii tăi, singurul lucru pe care trebuie să îl faci, este să-ți păstrezi sufletul. Să zbori, să nu îți fie teamă, Dumnezeu are grijă de tine și te iubește necondiționat, oricâte greșeli vei face. Să nu-ți abandonezi zborul niciodată, În esență cuvântul tău vibrează, ele sunt pline de viziune și experiență de a te reconstrui. Asta e misiunea pe care o ai în existența ta ca om, să iubești fără să te oprești vreodată. Să nu te oprești vreodată, să iubești zburând și să zbori iubind. ~

~ Odine ~

Îți mulțumesc că m-ai făcut să-mi văd aripile, că mi-ai dat curaj să zbor, atunci când nu credeam nici măcar că mai pot fi om.