~ Când mă uit în ochii tăi ~

~ Când mă uit în ochii tăi văd marea,

Mă pierd în ei și încerc să îmi găsesc chemarea,

Mă arunc în valurile tulburate de ale tale gene,

Precum marinarul strigat de cântec de sirene.

Când mă uit în ochii tăi văd marea,

Dar pleoapele triste îmi blochează intrarea,

În adâncurile unde peștii au aripi prin apă,

Unde înoată zburând și cu pasiune se adapă.

Când mă uit în ochii tăi văd marea,

Iar verdele-albastru proiectează zarea,

Unde mă cufund în oceane întregi de iubire,

Și plâng cu lacrimi dulci de fericire.

Când mă uit în ochii tăi văd marea,

Unde furtunile clocotesc răscolindu-ți privirea,

Și-mi stârnesc pasiuni și dorințe-arzătoare,

Mi-ești dragostea ce mă face așa visătoare. ~

~ Odine ~

~ Tu prin Mine ~

 ~ Sunt o pasăre liberă, mângâiată de mâinile aspre ale vântului,

Şi am şoptit mereu cu o voce slabă şi fragilă un murmur, dulce ca un plâns.

Acolo unde am zburat am fost acuarelă pentru frunzele căzătoare,

Iar sub aripi am adăpostit suflete lovite de pietrele smulse din palate distruse.

Sunt complice la erorile şi adevărurile, pe care viaţa mi le pune în faţă identificându-ma cu tine

Şi îmi sculptează inima în această bucată de carne din piept.

Răsfoindu-mi zilele ca filele unei cărţi în care eu sunt eternul suspect,

Al personajului principal ce îmi verbalizează cuvinte catifelate,

Încercând să mimeze un sentiment nobil, dar atât de nesănătos,

Mă face să transpir pentru tine şi să germinez sclipiri de dragoste efervescente.

Tu îmi esti sevă, iar eu sunt şi am fost planta ce se hrăneşte din ea,

Eşti forţa valurilor mării din orice port,

Eşti vocea tăcerii, ce se face auzită în poeme de dor,

Eşti calmul unui râu, ce mângâie pielea unei femei,

Ca o flacără ce arde şi dispare când lumina zilei se iveşte şi viitorul se apropie,

Ca aerul din plămâni ce lipseşte şi înăspreşte existenţa,

Ca briza care vine într-o după-amiază de vară şi se duce în neant.

Eşti pielea, părul, râsul, melodia din urechi ce-mi completează tabloul chipului,

Toate astea reprezintă TU prin Mine,

Ce mă face să mă pierd ca şi cum eu nu mai exist,

Ca şi cum o pasăre nu există dacă nu are aripi să zboare. ~ 

~ Odine ~

~ Darul de a fi iubit ~

~ Cât de des ne gândim la renunţare 

Şi lăsăm deoparte, idealurile şi visele?

Cum batem de multe ori în retragere 

Cu inima amară când ni se face o nedreptate?

Cât de des simtim greutatea responsabilităţilor, 

Atunci când nu avem pe cineva cum care să le împărţim?

Cât de des ne simţim singuri, chiar şi atunci când suntem înconjuraţi de oameni?

Cât de des vorbim fără a fi băgaţi în seamă

Sau cât de des am luptat pentru o cauză pierdută?

Cât de des ne întoarcem acasă cu sentimentul înfrângerii, 

Sau de câte ori simţim că ne rupe încăpăţânarea atunci când ne vedem de multe ori prea puternici? 

Cerem de atât de multe ori de la Dumnezeu, putere, un pic de lumină

Şi răspunsul vine, aşa cum poate nu ne aşteptăm, 

Cu un zâmbet, o privire, o cunoştinţă, un gest de iubire din partea cuiva, 

Care va insista să urmărim în a crede, a împărtăşi, a avea curaj,

Pentru că ăsta e modul lui Dumnezeu de a ne binecuvânta

De a insista să ne arate calea, uneori mai dificilă, mai complicată, alteori mai uşor

Dar care are o singură misiune la final, aceea de a fi fericit.

Fii fericit ...

Şi mergi împotriva curentului în căutarea unui ideal

Chiar şi atunci când pare că toate sunt menite să îţi oprească încrederea în tine.

Fii fericit ...

Şi pleacă în căutarea stelei tale norocoase

Chiar şi atunci când alţii îţi spun că ea este doar un mit.

Fii fericit ...

Chiar şi atunci când eşti căzut la podea

Iar în urechi îţi răsună recomfortant puterea cuvintelor tale

Care radiază pacea minţii şi te face să cunoşti adevărul aşa cum este el,

Înconjurat de minciună, intrigă, răutate.

... Pentru că a fi fericit 

este să te priveşti pe tine în ochii celorlalţi

Şi să vezi că ţi-ai îndeplinit misiunea cu succes în viaţa asta

Şi ai primit darul cel mai frumos, acela de a iubi. ~

~ Odine ~

~ Sunt aici... în aşteptarea ta ~

       ~ Sunt tot aici. Poate ca am ajuns mai târziu, dar acum ştiu multe. Astăzi, ştiu că viaţa mă iubeşte şi asta e ceea ce contează. Te-am aşteptat în fiecare zi, înainte şi după ce te-am cunoscut, dragă iubire. Ai venit. 

       Ştiu că tăcerea mea a fost suspectă, că tăcerea este întotdeauna suspectă într-o poveste de iubire. Dar o dragoste care nu este consolidată de timp şi de durere nu e o construcţie solidă.

      De multe ori m-am întrebat cum este posibil, că deşi suntem aproape cu inimile, timpul şi distanţa nu face nimic pentru a ne aduce aproape. Că ne imaginam în tăcere şi descoperim că visele noastre sunt încă în căutare de speranţă. Şi astăzi speranţa pare atât de urgentă şi necesară, că iubirea mea, dragostea mea curată, nu ştiu cum  să o exprim şi cum să o arăt cu adevărat.

       Ce-ai făcut azi, dragostea mea departe de mine? Cine ţi-a zâmbit? Cine a avut privilegiul de a te vedea, când eu te ating în vise? Închid ochii şi văd toate momentele de tandreţe şi dragoste. Ca focul în braţe, ca un val de pace şi dulceaţă îmi inundă inima şi mintea.

        Dacă uneori nu am venit a fost pentru că te-am lăsat să alegi, te-am lăsat să pleci şi să îţi găseşti calea dorită de tine, nu să renunţ. Întotdeauna este dificil să renunţi, dar modul în care îţi doreşti să înflorească şi să înfrumuseţeze dragostea, te pune să faci alegeri care te dor, urmate de nopţi întunecate pline de temeri şi îndoieli.

       Uneori te costă multe lacrimi să crezi că dragostea poate fi aşa, un vis atât de ireal şi imens, dar atât de perfect. Uită-te la mine, te văd zori alături de mine, zâmbind şi asigurându-mă că nu aşa va fi viaţa mea, viitorul meu şi că omul care va fi  mereu acolo, mi-a părut întotdeauna un vis. 

       Sunt tot aici, în aşteptarea ta şi îţi dăruiesc un sărut. Vreau să fiu femeia din inima ta şi cea care te sărută în vise în fiecare noapte ...până în clipa în care destinul ne va aduce inimile aproape şi le va suda într-o singură viaţă, dragostea mea ... ~

~ Odine ~

~ Uşor sau dificil ~

~ Este uşor să asculţi muzică, dar e dificil să îţi asculţi conştiinţa atunci când faci alegeri greşite,

Este uşor să faci reguli, dar este dificil să urmezi regulile,

Este uşor să râzi cu lacrimi până dai în plâns, dar e dificil să zâmbeşti când îţi vine să plângi,

Este uşor să oferi un sărut pe obraz, dar e dificil să săruţi pe buze o persoană dacă nu simţi,

Este uşor să fii un număr în agenda telefonică, dar e dificil să ocupi inima cuiva şi să fii cu adevărat iubit,

Este uşor să visezi în fiecare noapte, dar e dificil să lupţi pentru un vis,

Este uşor să îi minţim pe alţii, dar e dificil să ne minţim pe noi înşine,

Este uşor să spui "bună" sau "ce mai faci?", dar e dificil să spunem "La revedere ", mai ales atunci când suntem vinovaţi de plecarea cuiva din viaţa noastră,

Este uşor să exprimi ce simţi atunci când ai cuvinte în minte, dar e dificil să exprimăm asta prin gesturi,

Este uşor să judeci oamenii în anumite circumstanţe sau când greşesc, dar e dificil să şi reflectezi la greşelile lor, sau să încerci să repari tu, când ai greşit,

Este uşor să fii amic, să ţii companie cuiva sau să spui un cuvânt de încurajare când are nevoie, dar e dificil să spui adevărul chiar şi când doare şi să fii prieten la greu,

Este uşor să exprimi furia şi nerăbdarea atunci când eşti nervos, dar e dificil să exprimi dragostea pentru cineva care chiar te cunoaşte, te respectă şi te înţelege,

Este uşor să fim iubiţi şi să iubim, dar e dificil să fim singuri,

Este uşor să îmbrăţişam şi să sărutăm cu ochii închişi, dar e dificil să învăţăm să apreciem persoana care ne iubeşte,

Dar toate astea trebuie să le învăţăm, să facem ca ceea ce pare dificil să devină uşor, pentru că atunci vom păstra în viaţa noastră oamenii speciali. ~

~ Odine ~ 

~ Eu sunt femeia fluture ~

~ Când ochii-mi înlăcrimaţi te văd,

Pe gene aripi mi se întrevăd

Pe buze îmi răsar doar fluturi,

Atunci când mi le umpli de săruturi.

Fără tine sunt doar o omidă,

Ce stă ascunsă în cocon timidă,

Nu pot vedea lumea fără tine,

Căci fac parte din fiinţele-anodine.

Tu mă faci să fiu importantă,

Să fiu fiinţa ce prin culoare-ncântă,

Să-mi deschid aripile nesigure

Şi să mă transform în fluture.

Să îmi dau drumul în lume fără teamă,

Să te iubesc cum inima mă-ndeamnă,

Şi în stomac să se nască fluturi,

Când o să te am lângă mine-alături.

Eu sunt femeia ce iubeşte ca un fluture,

Şi vreau ca lumea de rele să se scuture,

Doar iubirea să o predic pe pământ,

Dragostea s-o port pe buze şi în cânt. ~

~ Odine ~

~ Gânduri din trenul vieţii ~

~ Sărutul iubirii este întâlnirea a două vieţi. Este parola care deschide uşa din inimile celor care se iubesc, în aşa fel încât să contemple misterele unuia celuilalt pentru a fi complet fericiţi. ~

~ Întotdeauna ne gândim că dragostea înseamna a întâlni pe cineva care să umple golul din noi, dar de fapt dragostea înseamnă a găsi pe cineva care să multiplice fericirea din noi.~ 

~ Este ciudat faptul că unii oameni încearcă să asocieze dragostea cu timpul, însă dragostea este cea care te face să uiţi de timp. ~

~ Zâmbetul este biletul de intrare la spectacolul vieţii. ~

~ Când te vei gândi să renunţi, să îţi aduci aminte de oamenii care locuiesc în tine şi apoi minunea fiecărei lacrimi se va transforma într-un zâmbet. ~

~ Nimeni nu este singur dacă există cineva de care să-şi amintească. Amintirile sunt stelele din nopţile vieţii noastre, care să ne facă să uităm de nefericire. ~

~ Prietenii ne fotografiază în inimile lor pentru a ne aminti cum am fost, dacă într-o zi ne vom pierde. ~

~ A visa este felul meu de a spune lumii, că sunt un om liber. ~

~ Zâmbind cu ochii, vei trăi o poveste de dragoste cu viaţa. ~

 ~ Sunt zile în care şi gândurile sunt tăcute. ~

~ Există melodii atât de minunate încât lumea se opreşte să le asculte. Una din ele este şi viaţa ta. Ascultă-ţi inima, compune-ţi muzica şi vei deveni de neuitat, dar mai presus de toate, iubeşte. ~

~ Odine ~

~ Dragostea ne apropie de infinit ~

~ Dragostea se cultivă cu gesturi mici, cu subtilităţi, dar şi gesturi îndrăzneţe şi surprize.

Dragostea se hrăneşte cu îmbrăţişări neaşteptate şi arată fermecător.
Se hrăneşte cu ciocolată dăruită cu intenţia de a face ziua mai dulce.
Dragostea creşte în intensitate, de fiecare dată când ceva neaşteptat te face să zâmbeşti.
Dragostea se hrăneşte cu plimbări romantice, cu sărutări în fiecare dimineaţă şi la sfârşitul fiecărei zile,

Pentru că ai nevoie de dragoste şi afecţiune şi fără nici un motiv ulterior.
Dragostea e ca o bucată de lut, o modelezi după mâinile şi inima ta,
Dragostea are nevoie să se ​​simtă reînnoită în fiecare zi ...
În caz contrar, se va simţi treptat fragilă şi slăbită.

Iubirea înnebunită de durere vrea pace, dar şi zahăr şi piper
Pentru că astfel nu se stinge şi ia foc.

Dragostea este un sentiment minunat, 

Dar poate rupe inima fără a cere permisiunea. 
Dragostea nu domină, nu are gânduri perfide.
Dragostea nu cere favoruri
Ne transformă într-un mod care ne sensibilizează şi calmează

sufletul.
Dragostea completează virtuţile şi personalitatea noastră,
Adevărata iubire aduce un gust dulce vieţii,
Adevărata dragoste este un sentiment umil minunat,
Ce ne face să visăm, ce ne face să trăim, ce ne face să vibrăm,
Aduce o nostalgie magică.
Adevărata dragoste însumează totul,
Adevărata dragoste este prieten şi complice,
Adevărata iubire se bucură de simplitate,
Adevărata dragoste nu se opreşte niciodată
Este forţa care ne mişcă şi ne apropie de  infinit, spre Dumnezeu. ~

~ Odine ~

~ Dragoste cu aromă de cafea ~

~ Pentru o clipă mi-am imaginat viaţa mea cu soare,

Timp de o oră m-am gândit că lumina este eternă.

Pentru o zi am simţit că a venit căldura.

Am schimbat tăcerea în zgomot

Strigătele în mângâieri,

Rănile în iertare,

Amintiri neplăcute în uitare.

Am schimbat cărările de piatră în ţărmuri de nisip,

Zâmbetele în zori de zi,

Lacrimile în nopţi cu lună plină.

Am ascuns ceasul într-un sertar,

Am ars calendarele,

Am scăpat de zi cu zi.

Să nu mai număr zilele care au trecut, sau lipsesc.

Cumva am doar o zi,

Una şi nimic mai mult,

În care să decid să trăiesc.

Am doar o inimă în dragoste care  poate pierde totul,

O inimă pasionată care dă frâu liber iubirii

În spatele ei e o inimă care are nevoie să spună ce simte.

Închide ochii şi simte zborul, priveşte lumea din spaţiu

Ca un avion care este pe cale să atingă stelele cu viteză,

Să ai senzaţia că fiecare dorinţă îţi va fi îndeplinită,

Să te simţi în viaţă şi în stare de orice.

Să nu îţi faci griji atunci când soarele va apune

Si ca în orice moment o sa poti vedea culoarea cerului cum se schimba,

De la o zi cu soare la una ploioasă, iar asta ti-ar aduce zambetul pe buze,

Pentru ca nu vremea te-ar face sa simti asta ci dragostea.

N-am crezut că pot compara dragostea cu mirosul de cafea,

Care are gustul amărui, dar puternic ce te face să devii dependent,

Să o fierbi, până scoţi tot ce e mai bun din ea,

Să o savurezi ca pe lichidul vieţii şi să îi simţi  gustul,

Iar parfumul ei să ajungă prin nări,

Până in cele mai ascunse cotloane ale minţii tale,

Dar cel mai important să fie întotdeauna fierbinte, niciodată rece. ~

~ Odine ~

~ Ce e dragostea? ~

 ~ Dragostea este dependenţă de mângâieri şi sărutări 

Care sunt la fel de indispensabile ca apa şi alimentele. 

Dragostea nu este perfectă, are defecte şi obiceiuri proaste

Dar dacă ţi se ia tot binele din lume, ea nu dispare,

Ea continuă să meargă mai departe, ascunsă în cutia de amintiri,

Şi să te facă să înţelegi că viaţa uneori nu e cum îţi doreşti,

Dar merită să o trăieşti iubind.

Pentru că dragostea nu are nici o explicaţie şi nici nu are nevoie de una,

Iubirea este un mister, dacă nu e, atunci nu este iubire.

O afli atunci când vin peste tine o serie de simptome: 

Fluturi în stomac, atracţie, hipnoză, dorinţă, extaz ....

Toate sunt ca un semnal de alarmă care te conving

Că motivul pentru care simţi asta este că te-ai îndrăgostit.

Dar dragostea nu este o sumă de simptome, 

Care te fac să te simţi bine ci uneori te face să te simţi şi prost.

Dragostea este dincolo de orice îndoială, 

Dragostea este pur şi simplu certitudine.

Nu o vezi venind şi de cele mai multe ori nici nu o aştepţi

Şi poate că sună a clişeu, dar este perfect adevărat.

La început simţi ceva ciudat, diferit, nou,

Apoi, se transformă în ceva profund, cu vocaţie spre infinit. 

Simţi că îţi stârneşte sufletul şi nu poţi să reuşeşti să o opreşti.

Intră în viaţa ta să te facă să vezi lumea din alt punct de vedere

Să lumineze colţurile cele mai întunecate din tine.

Este ca o reflectare în oglindă a ta, ce te face să te simţi mai viu ca oricând

Şi să vrei să te descoperi cât mai mult. ~

~ Odine ~

~ Adevărata dragoste ~

~ Când ne îndrăgostim e ca o nebunie temporară. Erupe ca un Vulcan după cutremur şi apoi dispare. Iar atunci când încetineşte avem de luat o decizie. Trebuie să decidem dacă rădăcinile noastre se împletesc, nu numai coroanele copacului iubirii.

Pentru că asta e iubirea….

Iubirea nu e lipsa aerului, nu e lipsa emoţiei,

Nu este dorinţa de a vrea să faci dragoste în fiecare secundă a zilei,

Nu înseamnă a sta toată noaptea treaz şi să îţi imaginezi cum v-aţi săruta pe tot corpul, nu….. asta e doar partea de pasiune şi îndrăgosteală,

Parte de care oricare dintre noi se poate convinge că aşa este,

“Adevărata dragoste este ceea ce rămâne, atunci când pasiunea dispare.” ~

~ Odine ~

~ Îmi caut ~

~ Mi-aş smulge pielea de pe mine,

Să nu mă mai strângă de dor,

M-aş arunca printre ruine,

Să treacă totul mai uşor.

Şi aş tăia în carnea crudă,

Să iasă sângele din vene

Să nu mai umblu ca o zăludă,

Prin universuri bacoviene.

Căci în marea linişte asurzitoare,

Am rămas printre sloiuri de gheaţă

Atunci când m-ai ucis cu premeditare,

Doar scrisul m-a ţinut în viaţă.

Dar tot ce pot să fac şi tot ce ştiu,

Este s-alerg în viaţă ca un proscris,

Şi cu fiecare poem ce-l scriu,

Să mă sinucid prin scris.

Rămân să-mi caut dragostea în cimitire,

Să o citesc printre a memoriei morminte,

Şi-apoi să-mi dau marea întalnire,

În ceruri şi-n ce îmi mai aduc aminte. ~

 ~ Odine ~

~ Timpul... ~

      ~ Noaptea apare atunci când soarele închide ochii obosind să mai privească în jur şi dorind să plângă. Din fiecare lacrimă apare o stea, iar el plânge mult, de asta noaptea de multe ori cerul e plin de stele. Lumea iubeşte cerul înstelat, însă nu ştie că fiecare stea înseamnă o lacrima vărsată pentru o iubire pierdută, pentru un copil bolnav, sau un bătrân care se pregăteşte să îşi ia rămas bun de la cei dragi pentru a pleca în lumea celor drepţi.

      Oamenilor nu le place atunci când noaptea cerul nu are stele, sau când e înorat, pentru că nu îi bucură pe ei, însă atunci soarele închide ochii zâmbind şi radiind de fericire în sinea lui. Sunt acele rare momente când ochii lui adorm în linişte şi sclipesc în tăcere, pentru că el şi luna au intimitate, nu mai sunt în ochii celorlalţi. Între ei şi oameni se lasă o cortină şi se bucură unul de altul.

      Asta facem şi noi cu toţii, ne transformam într-un soare care în timpul zilei sclipeşte, pentru alţii, iar noaptea închidem ochii înlăcrimaţi şi pentru cei din jurul nostru afişam perdeaua de stele sclipitoare.

      Viaţa este în linie dreaptă, însă poate fi şi în curbă concavă sau convexă. Nu îi vedem forma însă o simţim în interiorul nostru. Este eternul care ne îmbogăţeşte. Nu este nevoie de mult pentru a fi fericiţi, pentru că nu măreţia te face mare. Este deajuns doar de o singură persoană pentru ca acea curbă într-o clipă să devină drumul cel mai scurt şi drept spre fericire. Este un punct de concentrare, un moment anume pentru a ne pierde pe noi înşine pentru a ne găsi. Acea clipă care te-ar face să arzi într-un minut cât pentru o viata şi acel minut să îţi dea senzaţia că va ajunge pentru tot restul zilelor. Că dacă ne vom bucura de plăcerea de a arde în fiecare minut, vom avea în mâini timpul.

     Se zice că timpul este cea mai puternică forță, mai mult decât dragostea. Că dragostea moare în timp, că timpul îndură şi transformă totul, fie că ne place fie că nu. Că dacă ne ocupăm timpul, vorbind despre câştigul sau pierderea lui, îl vom opri din mers.

     Se  spune că timpul rezolvă totul, că într-o zi vei iubi din nou sau că vei uita rănile produse de oameni, însă timpul nu rezolvă nimic, timpul nu se mătură şi ceea ce s-a spart nu se va mai putea lipi la loc.

     Dacă timpul ar fi cea mai puternică forţă, arheologii nu ar mai lupta încercând să salveze obiecte, cărţi, să le restaureze să nu fie distruse de tot în lupta cu timpul, dar timpul curge şi curge şi curge...

      Timpul nu este rău sau bun, chiar dacă anumite lucruri le distruge pentru totdeauna, iar pe altele le face mai bune, aşa cum vinul se face tot mai bun cu fiecare an care trece şi că ceea ce rezistă de-a lungul timpului, nu moare, precum sentimentele nobile de dragoste, peste care poate curge oricât ar curge din nisipul unei clepsidre, ele se întăresc tot mai mult. ~

~ Odine ~ 

~ Bucurie ~

~ În sfânta zi de sărbătoare,

Să mulţumiţi pentru toate,
Că aţi primit iertare,
De la Dumnezeu pentru păcate.

Căci şi-a trimis pe al său fiu

În trup de om să se răstignească,

Să fie mielul de sacrificiu,

Şi pe noi să ne mântuiască.

S-aveţi fericire-n chipuri
Precum un copil la joacă,
Iar lumina să pătrundă-n locuri
Unde inima e seacă.

Să vă bucuraţi şi cu bogaţii,
Şi să-l ocrotiţi pe cel nemângâiat,
Să cântaţi în cor cu toţii,

Că azi Hristos a Înviat!!!~

~ Odine ~

~ Eşti puternic ~

~ Eşti puternic, atunci când crezi într-un vis, deşi acesta pare imposibil,

Eşti puternic, atunci când te dăruieşti în întregime unei cauze, chiar şi atunci cei din jurul tău au renunţat.

Eşti puternic atunci când zdrobeşti slabiciunea cu greutatea curajului tău ...

Când te confrunţi cu toate temerile tale în minte şi totuşi îţi găseşti puterea să continui,

Eşti puternic atunci când ţi-ai dori să plângi, dar te încăpăţânezi să zâmbeşti,

Chiar şi în ciuda faptului că simţi o tristeţe fără sfârşit, dar insişti să faci asta pentru a face pe cineva fericit.

Eşti puternic chiar şi atunci când îţi doreşti să zbori, dar simţi pământul sub coaste şi continui să crezi că poţi zbura.

Eşti puternic atunci când ai obosit să porneşti pe un drum pe care ai mai fost şi nu a dus nicăieri, dar crezi în înţelepciunea divină că fapta ta de bine se va întoarce înzecit spre tine...

Tu eşti puternic, atunci când întârzii să ajungi la destinaţie, pentru că alţii te-au oprit să înaintezi, dar continui singur să găseşti drumul...

Eşti puternic, deoarece perseverezi, nu renunţi niciodată,

Te trezeşti în fiecare dimineaţă şi priveşti soarele care te luminează îmtr-o nouă zi din viaţa ta

Şi ştii că Dumnezeu îţi dă încă o şansă, atunci când oamenii îţi întorc spatele, pentru a face ceva bun.

Timpul este atât de scurt şi totul se poate termina cât clipi din ochi, sau poate cât un oftat,

Cu toate acestea, timpul ...  poate fi, mai mult decât ne-am dori să fie, 

Şi te poate face să îţi pierzi sensul când totul se opreşte în inimă, 

O durere gigantică, înfăşurată în nostalgie să îţi invadeze sufletul,

Şi să îţi dai seama că primvara vieţii e atât de plină de flori,

Oricât de mult ar fura din grădina inimii tale cei care credeai că te iubesc,

Care de cele mai multe ori intră şi fură de acolo fără milă, lăsându-te jefuit de sentimente. ~

~ Odine ~

~ Picături de iubire ~ (Poem de dragoste XXVII) ~

~ Te iubesc atât de mult şi atât de profund,
Încât nu îmi permit să mă imaginez fără tine
Şi tot ceea ce am trăit până astăzi
Îndrăznesc să plantez ca seminţe de dragoste.

O grădină de trandafiri îmi decorează sufletul,
Şi sunt rodul iubirii plantate în inimă,

Iubire ce o port şi simt din alte dimensiuni
De când corpul astral s-a întors în corpul fizic.

Nu am nici un plan să mă confrunt cu viaţa asta,
Dacă doar în alte vieţi îmi e menit să fiu cu tine,
Sărută-mi gura lipsită de suflare a corpului neîmbrăţişat

Şi lasă-l să adoarmă în cântecul de leagăn al iubirii.

Mi-a fost prea teamă să revin la acel Paradis,

Şi la cel mai frumos moment din viaţa mea,

Să transpun cele două dimensiuni în realitate,

Atât de mult te iubesc... şi atât de profund.

La rădăcina inimii mele există o substanţă elocventă,

Conţine fidelitate, seducţie, senzaţii, sentimente

Toate se transformă în esenţa pe care o inhalează viaţa,
Însă nu ştiu dacă este condimentul de durere sau fericire.

Pe fondul picăturilor de iubire, voi aluneca

Scurgându-mă pe lângă munţi, deversând iubire,

Şi vreau ca acum să poţi veni să mă înec,

Scufundându-mă în toată ploaia asta de dragoste. ~

~ Odine ~