~ Puțini au curajul de a trăi o iubire ~

~ Nu încerca să înțelegi ce se petrece în mintea mea ...

Ea îmi domină corpul și asta se datorează faptului că îți aparține.

Uneori îmi doresc o altă dragoste...

Uneori îmi doresc un alt corp...

Sau o altă minte care să ia cerul și să îmi arate stelele.
Un alt corp care să fie independent de capriciile tale,

O multitudine de dorințe care să preia conducerea minții mele,

Care îmi sperie trupul, îmi ia somnul și judecata,

Iar dorința e atât de intensă, încât chiar și în tăcerea mea aud țipetele tale.

Nu sunt genul care iubește puțin și nu am fost făcută să evadez din iubire!

A-mi fi teamă de iubire este un cuvânt care nu există în vocabularul meu 

Și nu promit că te voi iubi pentru totdeauna,

Dar cât timp dragostea este atât de intensă

Și cu tot adevărul care există în mine,
Voi ajunge să iubesc obsesiv, ceva ce nu voi putea controla

Și ăsta este felul meu de a mă preda și a iubi.  

Îmi încui inima pentru tine și apoi o să arunc cheia,

Pentru că iubirea și libertatea trebuie să meargă împreună ...
De asta îmi doresc să rămân! Rămân, pentru că știu cum să iubesc,

Și puțini au curajul de a trăi o iubire ca asta! 

~ Odine ~

~Jucătorul de iubiri ~

~ Ție, celui ce joacă iubirea cu zarul

Fericit că Dumnezeu ți-a dat harul,

De a seduce chipuri ce își doresc iubire

Transformându-le inimile în cimitire.

Nu juca rolul de singur pe lume

Ce nimeni nu îți înțelege personalitatea minune

Nu îți pune pe chip masca de înger,

Când tu ești cel ce aduci în inima cancer.

Îți plac inimi frumoase și cuminți

Când tu ești însetat de paturi fierbinți,

Te prefaci în cel ce le vindecă bolile

Dar tu le lovești și le faci bucățele.

Jucător amorezat de căutări infinite

Ce îți plac rolurile de iubiri pierdute

Nu o să poți face la infinit pe victima

Cumpără-ţi un lego, nu te mai juca cu inima! ~

~ Odine ~

~ Cumpărăm baloane de săpun, pe post de iubire ~

~Văd oameni goi, nu trupește ci sufletește. Oameni care fie și-au consumat inima până la ultima bătaie, fie le-a fost mărunțită de nimicuri, în încercarea de a deveni oameni fericiți.

Cumpărăm pe bani grei fericirea.

Cerem la colț de stradă zâmbete de la oamenii care țin mâna întinsă și ei la rândul lor, după un bănuț.

Plătim vorbe strălucitoare, ambalate în staniol, dar care miros a carne de inimă în descompunere.

Ne rugăm de oameni să ne iubească dăruindu-le anii cei mai frumoși, ca mai apoi să îi privim cu lacrimi în ochi cum pleacă fără a privi în spate.

Ne dăm bucăți din inimă, celor care nu simt nimic pentru nimeni, dar care sunt mercenari de iubire.

Oferim propria viață pentru a încerca să cumpărăm liniște sufletească, iubire și fericire falsă, dar primim la schimb un ambalaj frumos și gol.

Da, am ajuns să căutăm afecțiune, zâmbete, liniște sufletească, acolo unde nu le vom găsi  niciodată, fiind dispuși să plătim oricât, doar să primim acea oază de iubire, când de fapt nu e decât un balon de săpun ce se va sparge la o pală de vânt. Așteptăm să primim dragostea adevărată de la oameni care își vând sufletul pentru un pumn de arginți. E trist că asta cumpărăm plătind mult și investind tot ceea ce avem mai de preț, când putem obține asta gratis de la Dumnezeu. ~

~ Odine ~

~ Suntem frunze, nu stânci ~

       ~  Astăzi după mult timp mi-am luat o pauză și m-am așezat pe o bancă în parc. Am așteptat să văd oameni trecând pe alei, doar că în marea alergare a vieții, nimeni nu se mai plimbă prin parc. Nu am reușit să văd decât un cuplu în vârstă, așa că am rămas să privesc copacii. Le-am observat fiecare crestătură de unde a dat un ram, întortocheat sau răsucit și unde acolo la momentul respectiv probabil a durut până să spargă trunchiul firav. Așa cum și din noi, oamenii, cresc alte ramuri după fiecare lovitură a vieții. De acolo, de unde doare ne răsar aripi care vor încerca să se agațe de cer. Aripi cu frunze în vârf.

          Am mai scris despre frunze. Și nu că nu îmi plac, din contră formele lor atât de diferite le văd asemeni nouă, fiecare având propria-i personalitate chiar dacă toate provin din același copac. Doar că mă dor atunci când le privesc. Mă dor pentru că așa cum ele părăsesc sufletul din care au făcut parte, așa și noi de multe ori trebuie să ne desprindem dureros de ceea ce odată ne alimenta cu sevă.

          La fel cum și alții pleacă de lângă noi și cărora le dădeam suflet și zâmbet. Asta e cursul vieții, să trăim împreună, pentru ca mai apoi să ne luăm rămas bun până când ne vom reântâlni în marele copac al divinității. Plecarea întotdeauna e dureroasă, dar locul durerii este precedat de un alt început.

          Ce bine ar fi să fim stânci să ne desprindem unii de alții așa cum se desprind stâncile căzute, să ne rostogolim dar să nu ne doară, să nu ni se pară un Iad singurătatea și să privim cu răceală spre muntele din care am plecat, să ne așezăm pe loc cu pământ, să trăim mai departe, iar în jurul nostru să răsară iarbă și să crească flori de parcă nimic nu s-a întâmplat. Da ar fi fost bine să fim stânci, dar nu suntem, suntem frunze.... și suntem destinați ca odată și odată să picăm pe pământ și să ne topim, să ne scurgem în el, iar din noi, să răsară iarbă și să crească flori. ~

~ Odine ~

~ O declarație de dragoste ~

~ Cred că asta va fi cea mai scurtă postare care o voi face. Nu 

știu dacă poate fi numită declarație de dragoste sau o simplă 

răbufnire de moment, dar spun doar atât:

" Uneori îmi vine să te strâng de gât de nervii care mi-i faci, 

dar am învățat să te iubesc cu tot cu prostiile care le faci, cu 

toată nebunia care o aduci în viața mea, cu toate momentele de

sinceritate care le ai. Da, am învățat să te iubesc cu tot cu 

defecte. Mai mult nu am de zis." ~ 

~ Dragoste și pasiune ~

~ Dragostea mă conduce ...

Îmi conduce mașina, visele, viața.

Ea alege unde vrea să meargă

Să preia comanda rapid, dacă este necesar

Să îmi schimbe direcția

Să privească spre orizont,

Să contemple, să admire

Urmărind la infinit un drum imens,

Fără cale de întoarcere.

Știe ceea ce am nevoie

Dar nu mă poate ajuta

Decât în a simți plăcerea călătoriei.

Nu pot trăi fără iubire, ea este ceva sublim,

Dar pasiunea mă face să simt că viața merită trăită.

Dragostea mă calmează, îmi catifelează viața și îmi dă lumină,

Iar pasiunea mă face să simt neliniște, îmi dă mișcare,

Îmi face inima să bată neregulat, iar mâinile să îmi transpire,

Întregul corp nu mi se mai supune mie și pare să aibe propria viață.

Dragostea e un Paradis în condiții de siguranță,

În timp ce pasiunea de la podea te urcă la cer și invers.

Dragostea îmi pune strălucire în ochi și zâmbet pe chip,

Pasiunea îmi dă în clocot sângele,

Dragostea îmi dă inspirație să creez,

În timp ce pasiunea dorință, vibrații.

Dragostea are nevoie de pasiune pentru a exista,

În timp ce pasiunea uneori te face să crezi că e suficientă,

Dar împreună dacă se țin una pe alta de mână,

Fac toată călătoria să ducă pănă la adânci bătrâneți. ~

~ Odine ~

~ Departe ~

~ Departe, acolo unde soarele are mai multă lumină sufletul meu rătăceşte, pierdut de ţărmul meu,

Departe, unde primesc sărutări de la briza mării, iar aripile-mi sensibile tânjesc după îmbrăţişările tale.

Departe, acolo unde cerul arde şi semăn această dragoste pentru ca tu să o culegi.

Departe, închid iubirea ta, până se va uni cu soarta mea.

Departe unde îmi permit pentru câteva ore să mă abandonez în lumea ta,

Departe unde mă jefuieşti de iubire ca să mi-o returnezi şi să mă faci mai fericită,

Departe unde îmi pictezi buzele cu roşu carmin iar ochii îmi ard în flăcări

Departe unde te simt pe piele şi îţi simt mirosul pe sufletul meu dezgolit

Departe unde corpul îmi rămâne cu picioarele pe pământ şi sufletul urca la cer,

Departe unde pielea se îmbracă în toate luminile lumânării şi mă îmbrăcă în fluturi de stele..

Iar frunzele florilor din mâinile mele înmuguresc ca-ntr-o primăvară,

Departe eşti tu, dar totuşi îmi eşti atât de aproape. ~

~ Odine~ 

~ Surprinde-mă ~

~ Există o mulțime de femei, însă niciuna ca mine,

Eu sunt doar una, nu mai multe

Nu am un caracter, am multitudine de caractere.

În corpul meu dorințele se nasc,

În corpul lor, dorințele mor. 

Nu e nicio grabă, nici o virgulă,

Corpul meu are nevoie de mirosul tău, 

De cuvintele tandre, de tăcerile noastre

Atât de intime, intense, 

De gustul tău, de ochii tăi,

Acolo unde mă pierd ca să mă regăsesc.

Fără tine sunt ca un om sărac,

Cu tine sunt opusul din mine.

Nu îmi refac viața din resturi 

Ci îmi țes viața din ele.

Nu sunt nimic, eu sunt tot,

Nu sunt simetrie și rimă,

Sunt poveste, partea ta de poveste, 

Senină, dulce dar în același timp sălbatică și violentă,

Atunci când toate simțurile sunt accentuate și nu mai exista nici un control.

De tine are nevoie focul care arde în trupul meu,

Ce îmi mistuiește într-un mod tiranic sufletul

Și mă topește până devin incandescentă

Iar orice zgomot, cât de mic, este o nouă fantezie...

Așa că nu aștepta permisiunea mea ... 
surprinde-mă! ~

~ Odine ~

~ Jură-mi ~

~ Cerul este plin de venele sărutului tău 

Iar norii sângerează din cauza buzelor mușcate

Valurile formează urme de pași în inimă

Iar gura-mi revarsă poezii din robinetul sufletului.

Cunosc fiecare piatră pe care ai călcat și povestea ei 

Aripile în zbor ale pescărușilor raniți și strigătele lor,

Fustele de lumină brodate de soarele ce pătrunde prin nori

Și zâmbetul distant pierdut în gândurile ochilor tăi.

Îți moștenesc aerul melancolic și modul de a privi oamenii în spatele tăcerii,

Râd și plâng în viață și exprim teaca sufletului aparent fără motiv, 

Despic apele mării care adăpostesc războaiele de țesut

Ce țes cochilii de melci pentru vrăjitoare și scoici cu perle argintii.

Tu umpli aerul cu mirosul de mâinilor tale,

Rătăcind pe aripile din dantelă albă

M-acoperi cu valuri strălucitoare, nisip și sare de mare,

Și-mi șoptești la ureche cu emoție, jurăndu-mi iubire. ~ 

~ Odine ~

~ Umbra iubirii ~

~ Văd umbra mea, 

Această formă slab definită

Cea care vrea sa manifeste voința

Unei iubiri care să atingă infinitul.

Vezi ceea ce văd,

Orizontul meu îndepărtat

Care se conturează pe tine,

Cu tine, aproape de mine.

E umbra mea, a ta, a noastră,

Un tot lipit pe nimicul univerului,

Un tot mai important decât totul, 

Umbra ying și yang-ul iubirii eterne. ~

~ Odine ~

~ Atinge-mă cum mă atinge marea ~

~ Atinge-mă ca marea calmă, 

Tandru, liniștitor, dar și sărat

Ca lacrimile care-ți curg în palmă

Și te iubesc neîcetat.

Atinge-mă ca marea agitată

Plină de o pasiune violentă,

Ce spumegă de valuri neînfricată

Și de iubire se-nfierbântă.

Atinge-mă ca marea în toiul verii,

Când valurile sclipesc în soare,

Când întâlnește clipa nemuririi,

De-atâta dragoste arzătoare.

Atinge-mă cum mă atinge marea,

Alintă-mă cum mă alintă vântul,

Și te voi iubi până-mi voi pierde răsuflarea,

Iar trupul mi-l va înghiți pământul. ~

~ Urmez iubirea ~

~ Vreau să urmez iubirea

Până când voi simți mirosul de ars al inimii

Până când dimineața mă va găsi doar cenușă,

Pe care vor crește florile ce vor alcătui parfumul meu

Iar tu vei fi amețit de foamea mâinilor mele,

Vei căuta dezorientat traseul spre oaza de Rai.

Dacă tu ești focul eu sunt aerul

Și nu ardem unul fără altul,

Dacă tu ești cerul, eu sunt marea 

Ne oglindim iubirea dintr-un ochi în altul.

Cu tine îmi iubesc furtunile sufletului,

În ochii tăi mă văd războinică,

Să pot lupta cu viața, să-mi urmez iubirea,

Să cuceresc și cel mai înalt munte de necazuri,

Să le transform în glorii,

Să le dau în dar dragostei noastre,

Dragostea noastră perfectă! ~

~ Odine ~

~ Astăzi sufletul alunecă simţind corpul înălţat de fericire ~

~ Astăzi vreau să vorbesc despre dragoste

Şi să trăiesc doar pentru tine,

Astăzi vreau să te pun în sufletul meu,

Ca o icoană sfântă.

Sufletul şi inima mă găseşte,

Cu gândurile în zbor către tine,

Aşteptând să întâlnească cea mai dulce,

Emoţia ce trezeşte simţuri amorţite de vremuri.

Alunecă corpul-mi necontrolat

Tremurând între tăcere şi suspine,

Iar atingerea palmelor tale,

Se mulează pe conturul trupului meu.

Simţind inima ta pe pieptul meu

Cum trepidează la cuvintele de iubire,

Alternez cu şoapte şi mângâieri

Să primească afecţiunea după care tânjeşte.

Corpul zboară să te îmbrăţişeze

Etanşând gura cu săruturi cu febrile,

Dulcea nebunie mă face să simt că vreau,

Să trăiesc veşnic acest vis de iubire.

Înălţat de fericire gândul,

Mă face să-ţi vopsesc chipul

Umplut în ameste cu culori de bucurie,

Culorile curcubeului plin de magie. ~

~ Odine ~

~ Vise mișcătoare ~

~ În viață totul se mișcă

Și copacii și ramurile,

Ca și cum ar exista o forță necunoscută

Care amintește că până și frunzele de acolo

Sun în așteptarea a ceva neprevăzut.

Până și rădăcinile de asemenea se deplasează, 

Pe nesimțite, în adâncul tăcerii pământului,

Se cufundă din ce în ce mai adânc,

Căutând esența visului pentru a se hrăni din el.

Nu putem vedea vântul dar îl putem simți,

Așa și noi suntem făcuți din vise,

Însă există momente când se așterne liniștea,

Când viața noatră pare că adoarme

Iar noi abia ne mișcăm cu dureri de oase

Și totuși acceptăm să ne doară în liniște.

Ne naștem și trecem prin viață

Și de cele mai multe ori oamenii de lângă noi abia ne cunosc,

Ne văd dar nu ne ating,

Ne simt dar nu ne înțeleg.

Trăim într-un labirint în care ne rătăcim

În căutarea fericirii dar totuși

Fiecare din noi avem în suflet,

Un copac în mișcare,

Ce ne aduce aminte că încă mai avem un vis. ~

~ Odine ~

~ Bucățică cu bucățică ~

     ~ Ar trebui să mă simt o femeie fericită. Și poate chiar sunt. Da, sunt momente când sunt o femeie fericită cu adevărat. Aș putea să fiu și mai fericită că după atâta timp și atâtea paturi prin care ai trecut ai revenit ca un câine bătut în brațele mele. De fiecare dată. Și știu că vei mai pleca iarăși în căutarea unei alte iubiri surogat, pentru ca mai apoi să vii cu capul plecat că ai greșit. Încă o dată. Și știu ce va urma, alte scuze, alte păreri de rău. 
       Și mai știu ceva, că eu te voi ierta din nou. Sincer nici nu știu de ce te mai iert. Cred că a devenit o obișnuință. Poate pentru că prin intermediul tău am început să mă simt ca o sfântă care iartă și nu mai știe de ce. A devenit o rutină iertarea asta. Dar și obositoare, al dracului de obositoare. 
       A început să mi se pară chiar amuzant, când după câte o escapadă, stai în locșorul tău ca un copil care tocmai a spart geamul vecinilor cu mingea și își așteaptă tăcut pedeapsa sau morala. Ei bine, dragul meu, am obosit până și să îți mai țin morală, sau să stau cu degetul ridicat mustrându-te. Am priceput foarte clar, în cazul în care tu nu ai înțeles nici până acum, că nu te vei schimba, nu pentru că nu ai putea, ci pentru că ești un om slab. Și cu fiecare slăbiciune a ta, eu devin mai puternică, iar dacă mai insist să te iert nu o fac pentru a deveni o sfântă, ci pentru a deveni mai puternică și mai fericită, că eu sunt acea femeie pe care nu vei mai putea să o posezi cu totul așa cum ai făcut-o în trecut și o cauți în toate paturile și în fiecare purtătoare de sâni. 
      Da, pe mine mă cauți peste tot, femeia care te scrie de atâția ani și cu care și tu ți-ai dori să îți scrii cartea vieții, nu câteva foi sau capitole, doar că ai devenit analfabet și din ce în ce mai slab. În schimb eu devin mai puternică în fiecare zi, mai mult și mai mult.... și asta mă face să fiu cea mai fericită femeie, căci în timp ce eu mă regăsesc și mă adun bucățică cu bucățică, tu pierzi câte un pătrățel din puzzle-ul vieții tale. ~

~ Odine ~

~ Cântecul păsării ~

~ " O pasăre cântă nu pentru că are un răspuns, ci pentru că are un cântec. "

Știu de ce cântă pasărea în colivie,

Cântă pentru că ignoră grilajul,

Grilaj care reprezintă bariera spre cerul albastru,

Cel care limitează drumul spre lumină, 

Și intervalul dintre aer.

Cântecul păsării ignoră grilajul,

Așa cum omul ignoră lațul care îi strânge gâtul. 

Păsările au nevoie la sfârșitul zilei

De metafore care să le frământe între degete

De fâlfâit de aripi întinse spre cer

Fără să aibe ca referințe punctele cardinale.

Așa fiecare cuvânt are libertatea de a zbura 

Prin alți ochi, prin alte minți,

Să se ducă în altă dimensiune 

Ca apoi să se transforme în praf, flori și păsări. ~

~ Odine ~

~ Dansează cu mine ~

~ Soarele pune în ochii tăi apele cerului

Și calmul unei după-amiezi de vară,

Voi rămâne până la răsăritul soarelui.

De vei dansa cu mine pentru prima oară,

Aștept ziua asta ce mă acaparează,

De o mie de ani petrecuți în deșert,

Căci ești îngerul ce mă protejează,

Să pot din nou să iubesc și să iert.

Dansează cu mine pentru prima oară,

Te vreau aici lângă mine în vise,

Să-ți simt căldura ce te-nconjoară,

Să zburăm amândoi spre țărmuri nescrise.

Te rog vino aici în brațele mele, 

Să plutim pe sunetele pianului mut,

Să crească pe noi lanuri de stele,

Să-nfrumusețeze pământul asta slut.

Muzica să ne împingă în ritm de tango

În dansul pasiunii și îmbrățișărilor tandre,

Pe bătăi de inimă și pași indigo,

Să cădem în tandem ca nisipu-n clepsidre.

Dansează cu mine pentru prima oară

Și-ți voi rămâne alături până la răsărit,

Vom scrie-un poem cu tâlpile-n călimară

Unde va începe totul și nu va avea sfârșit. ~

 ~ Odine ~

~ Vino cu mine ~

~ Vino cu mine,

Nu îți promit o călătorie liniștită

Dar ți-o pot face de neuitat.

Nu sunt o femeie constantă,

Și mă pot opri brusc și aparent fără motiv

Dar tocmai asta mă face să fiu diferită.

Pentru mine timpul e nebun,

Și în câteva secunde pentru mine pot fi surprinzătoare,

Pentru că mă transform ca cerul la un apus de soare uimitor...

Însă la fel de brusc pot să fiu furtunoasă, 

Să fiu ca vântul care te mângâie moale ca o briză,

Ori să mă transform într-un uragan.

Uneori sunt exact ca marea,

Am abilitatea să rămân calmă ore întregi și în același loc

Și dintr-un moment să devin agitată, dincolo de limite,

Și să îți invadez mintea fără să te avertizez.

Dar așa cum sunt, cu toate astea la un loc,

Ți-ar place să mă urmezi?

Nu trebuie decât să îmi rămâi alături,

Să nu mă manipulezi pentru că m-am născut pentru să fiu liberă,

Să nu mă minți pentru că nu pot rezista în fața minciunii ...

Să nu mă rănești pentru că inima mea are destule cicatrici și chinuri...

Să nu mă lași să plec, pentru că nu mă voi mai întoarce...

Să nu mă contrazici, pentru că pot argumenta cu cuvinte acide,

Să nu mă mai dezamăgești pentru că nu mai pot ierta mereu...

Și să nu mă lași niciodată să mor de dor de tine! ~

~ Odine ~

~ Îngerii pescuiesc cu licurici ~

~ Astăzi, îngerii sunt la pescuit de stele

Stau așezați pe o piatră de pe Lună

Norii și-au luat concediu și au plecat

În căutare de greieri prin pădure.

Unul din ei îmi alege din ochi

Un licurici care sclipește,

Să îl dea îngerilor să îl folosească

Pe post de momeală pentru a pescui în inima mea.

Vor să extragă de acolo esența iubirii,

Dintr-un suflet imortalizat în versuri și poezie,

În orice clipă și orice moment

Inspirația visului pentru care trăiesc. ~

~ Odine ~

” Viata ”

~ Viața e un drum pietruit de tălpi sângerânde, 
cu gropi ce apar de la căderile în genunchi și 
bălți de lacrimi, ce duce întotdeauna la
întâlnirea cu alte străzi mai mari sau mai mici la 
fel de anevoioase, dar la final toate se 
intersectează cu marea autostradă cu scări către 
Dumnezeu. ~

~ Înconjoarăte cu dragoste ~

~ Înconjoarăte cu dragoste...

Cumpără o casă, sădește flori în grădină...

Fii fericit și ajută un coleg la locul de muncă...

Roagă-te în fiecare zi și reînnoiește-ți credința...

Cheamă-ți prietenii, ciocnește un pahar cu ei și înconjoarăte cu dragoste...

Așează-te în fața televizorului și uită-te la un film vechi...

Fii copil și joacă-te, dansează prin casă dacă asta simți...

Dăruiește-ți inima cuiva fără teamă....

Nu renunța la visele tale, la obiective, dorințe, dar înconjoarăte cu dragoste...

Cumpără o haină care îți place, mănâncă mâncarea favorită...

Nu te schimba pentru nimeni dar înconjoarăte cu dragoste...

Sărută, îmbrățișeză strâns, plângi de fericire...

Nu uita că viața este cadoul cel mai de preț....

Trăiește ziua de azi căci mâine nu știi ce va fi....

Și înconjoarăte cu dragoste...

Admiră luna, marea, Soarele, natura....

Admiră tot ce e în jurul tău...

Adormi liniștit cu cineva iubit în brațe și înconjoarăte cu dragoste...

Nu uita, viața înseamnă acum și e necesar să o trăiești acum...

Chiar dacă ți se va rupe inima de o mie de ori, lipește-o și iubește iar...

Ai grijă să nu mai cazi din nou, însă doar iubirea vindecă rana din iubire...

Iubește, iubește, iubește și înconjoarăte cu dragoste....

Să aveți o vară fierbinte și plină de dragoste... :) :) :) ~

 ~ Odine ~