~ Cine eşti tu oare,
Bărbatul fără chip,
Ce doar în vis apare,
Şi se pierde în nisip?
Şi oare ce doreşti,
Căci visele-s ucise,
De cuţitul ce-l răsuceşti?
De ce nu încetezi,
A-mi râde şmechereşte,
Căci ochii nu sunt
limpezi,
Şi ucid mişeleşte?
Tu nu şti oare,
Că sufletele-s sfinte,
Şi că rana doare,
Cu tot cu pansamente?
Că vei plăti odată,
Pentru tot ce cauzezi,
Şi inima fărâmată,
La loc n-o s-o mai aşezi?
Şi nici o faptă cu voinţă,
Nu va mai şterge în
veci,
Ce faci cu bună ştiinţă,
Când sufletul mi-l seci?
Ce vrei tu străine,
De ce nu ieşi din visul
meu,
Ce vrei în viaţă de la
mine,
Nu ştii cât mi-e de
greu?
Vreau să dispari în
noapte,
Aşa cum ai apărut,
Să-mi laşi aripile
rupte,
Că tare m-au durut.
Şi să-ţi continui viaţa,
Aşa cum îţi doreşti,
Să se ridice ceaţa,
Din vise si poveşti.
O să rămân în patul
rece,
S-aştept s-apară-n
vise,
Un chip străin ce
trece,
Fără sentimente în
abise. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu