~ Ma pierd in procesul
verbal al crudului timp,
Care m-a amendat pentru
ca am vrut sa traiesc
Mai repede decat a curs
el pe apa.
Ma simt de parca as
merge pe jos in maini,
Si tot vad
de-andoaselea.
Ma duce vantul de parca
as fi o hartie,
Ce aluneca in timp,
Care se opreste din loc
in loc,
Iar cineva scrie un
poem pe mine,
Lasand acolo o mica
poveste.
Ma arde focul de parca as
fi o bucata de lemn,
Uscata de dureri,
chinuri si lacrimi,
Ce crapa la fiecare
miscare a vantului,
De doruri tacute ce
mistuie trunchiul bolnav.
In interiorul meu, mana
in mana ,
Traiesc sentimente
opuse de viata,
Dar atat de fratesti
intr-o legatura vesnica.
Intr-o zi te iubesc, dincolo
de orice limita,
In alta zi sunt plina
de ura, fata de alegerile ce le iei,
Intr-o zi iubesc inteligenta
ta, in alta urasc indecizia,
Intr-o zi iubesc zambetul
tau si urasc tacerea lui in alta,
Uneori te iubesc, in
alta zi urasc pentru ca te iubesc.
Si tot ceea ce fac ma
transforma,
Intr-un prizonier fata
de aceasta ura nebuna,
Pe care o urasc tocmai
ca o iubesc. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu