~ Mi-e dor să văd lumina,
Ce n-o mai pot vedea,
Căci mi s-a dus retina,
Scriindu-mi dragostea.
Am scris de-atâta
vreme,
Parcă de o eternitate,
Şi am primit blesteme,
Şi-n suflet singurătate.
Literele-s pe foi tăcute,
S-au topit de-atâta
amor,
Din ochii plini cu lacrimi
mute,
Ce-au orbit plângând de
dor.
Te caut pe acea pagină,
Când îmi spuneai că mă
iubeşti,
Tu iubirea mea divină,
Nu credeam c-o să mă
orbeşti.
Ca ochii mei să vadă
lumina,
Am depăşit hotarele,
Ţinând într-o mână luna
Şi-n cealaltă Soarele.
Amândouă îmi luminează,
Ochii orbi de dragoste,
Viaţa mi-o acompaniază,
În iubirile celeste.
Căci lumina ochilor,
E iubirea pentru tine,
Fără ea, eu o să mor,
Rătăcită prin destine. ~
~ Odine ~
Foarte frumos! Multumesc! 💖
RăspundețiȘtergereFoarte frumos! Multumesc! 💖
RăspundețiȘtergere