~ Lumina ochilor ~

~ Mi-e dor să văd lumina,

Ce n-o mai pot vedea,

Căci mi s-a dus retina,

Scriindu-mi dragostea.

Am scris de-atâta vreme,

Parcă de o eternitate,

Şi am primit blesteme,

Şi-n suflet singurătate.

Literele-s pe foi tăcute,

S-au topit de-atâta amor,

Din ochii plini cu lacrimi mute,

Ce-au orbit plângând de dor.

Te caut pe acea pagină,

Când îmi spuneai că mă iubeşti,

Tu iubirea mea divină,

Nu credeam c-o să mă orbeşti.

Ca ochii mei să vadă lumina,

Am depăşit hotarele,

Ţinând într-o mână luna

Şi-n cealaltă Soarele.

Amândouă îmi luminează,

Ochii orbi de dragoste,

Viaţa mi-o acompaniază,

În iubirile celeste.

Căci lumina ochilor,

E iubirea pentru tine,

Fără ea, eu o să mor,

Rătăcită prin destine. ~

~ Odine ~