~ Mă nasc din dragoste ~

~ Mă nasc din ziduri ce mă strâng,

Ca să devin din nou femeie,

Mă rup din ele şi de durere plâng,

Iar inima din piept, vrea să se descheie.

Mă smulg din ele căci mă ţin,

Atât de strâns şi mă sufocă

Şi mă ucid puţin câte puţin,

Iar mâinile din umeri, le dislocă.

Mă nasc din pânze de păianjen,

Pictate de însuşi Dumnezeu,

Vibrez ca notele într-un referen

Ca să compun cel mai frumos eseu.

Eseu ce-l scriu de ani şi ani de zile,

Ce pentru tine îl compun abil

Şi precum călcâiul lui Ahile,

Eşti pentru mine punctul  vulnerabil.

Şi chiar de-ncerc să mă acopăr pe alocuri,

Să par puternică şi mândră ca o Afrodită,

Mă nasc din pânze de păianjen şi din ziduri,

Să fiu femeia pe care să o vrei iubită. 

Mă nasc din dragoste pentru tine,

Din pământ, apă, aer chiar şi  din foc,

Şi prin toate aş trece şi-o ştii prea bine,

Că de n-o fac, o să mă sufoc.~

~ Odine ~