~ Iubește-mă până voi ajunge să-mi uit numele ~

~ Astăzi iubește-mă cu blândețe, cu acea sensibilitate așa cum numai tu știi,

Iubește-mă, intoxică-mi simțurile și lasă-mă să mă pierd în adâncul dorinței tale,

Sărută- mă, pecetluiește-mi buzele într-un sărut etern,

Iubește-mă până nu voi mai fi capabilă să gândesc, să mă mai uit înapoi.

Sechestrează-mă și ia-mi viața în mâinile tale,

În timp ce corpurile noastre sunt împreună în noaptea de dragoste

Și brațele tale mă leagă de atingerile tale,

Iubește-mă până în adâncul sufletului și lasă-mă să mă bucur de fiecare înghițitură de iubire,

Iubește-mă și nu mă face să vreau să trăiesc fără tine, fără căldura ta.

Iubește-mă, până la fiecare particulă din mine care ți-o cere.

Devorează fiecare parte din mine și atinge-mi pielea cu urmele tatuate de tine,

Sărută-mă cu dragoste, cu blândețe, cu pasiune dar fără grabă,

Căci buzele tale și ale mele se completează perfect,

Iubește-mă în fiecare noapte până la ivirea zorilor

Și te voi iubi cu trupul și cu sufletul fără regrete sau temeri,

Cu o iubire care nu va cunoaște sfârșitul, nici moartea

Deoarece ea vine din suflet, iar sufletul trăiește o eternitate.

Iubește-mă fără remușcări, umple-mi inima cu pasiune și aprinde-mi sufletul,

Trezește-mi instinctele femeii din mine, fă-mi corpul să vibreze la căldura pielii tale,

Lasă-ți melodia corpului să se unească cu a mea și vom cânta cele mai bune melodii,

Arde-mă cu focul din tine și iubește-mă până voi ajunge să-mi uit numele,

Fă-mă să fiu a ta, iar atunci când o să mă întrebi cine este omul meu, regele meu, stăpânul meu,

Să oftez și să îți spun ”Tu ești regele meu, omul meu, proprietarul meu”!! ~

~ Odine ~

~ Închid ochii și te văd cufundat pe retina mea ~

~ Leagă-mă și dezleagă-mă în noduri mici,

Încercând să unești punctul exact al fiecărei atingeri,

Balansează-mă în brațele tale și suspendă-mă de sufletul tău

Legându-mi corpul de tine până mă doare.

Acel corp care creează dependență

Gustul care mă pătrunde,

Vocea care mă hipnotizează,

Mâinile tale care fac minuni,

Acea prezență care vrea mai mult,

Existența ta care este universul ce crează paralizie mentală,

Un vis care se repetă, dar o dorință care nu încetează niciodată,

Acea atingere care aduce la tăcere o viață

Acea atingere care tulbură o viață,

Un paradis care se simte ca o respirație caldă.

Leagă-mă căci oricum sunt cu sufletul în lanțuri

Și de nebunia care îmi colorează ochii și viața.

Te proclam regele acțiunilor mele,

Cel care își impune suveranitatea,

Închisoarea fără gratii în care vreau să trăiesc,

Cedând ființa mea pentru dorința ta.

Iar de voi ofensa dragostea zeilor,

Mă voi uita drept în ochii sentințe

Și voi accepta pedeapsa pentru păcatul indecent,

Plătind până la ultima suflare când voi striga numele tău,

Crucificându-mi sufletul în cuie, dorindu-te.

Acum lasă-mă să naufragiez pe buzele tale

Să-mi potolesc foamea și setea de tine,

Hidratează-mi pielea cu căldura pasiunii tale

Și fă-mă a ta, devorează fiecare parte din mine,

Să facem și cerul gelos văzând cum strălucim,

Căci a fi cu tine e ca într-un vis în care pierd noțiunea de timp,

Dorm cu ochii deschiși să te văd când mă trezesc

Deschid ochii să continui să visez cu tine

Închid ochii și te văd cufundat pe retina mea. ~

~ Odine ~

~ Mă influențează planetele ~

~ Sunt zile când mă simt ca Mercur,

Ca Apollo stea a dimineții și Hermes stea a serii

Atât de mică și de aproape de Soare,

Dar cu o nevoie imensă de căldură sufletească.

Sunt zile când mă simt ca Marte,

Puternică, energică, războinică și plină de acțiune,

Zile în care sentimentele crează eroziuni interioare,

Provocând furtuni și iubiri înflăcărate.

Sunt zile în care mă simt ca planeta Saturn,

Plină de răbdare, responsabilă, pusă la încercare dar care reușește,

Cea care poartă un inel ca simbol al angajamentului

Dar provocând în jurul meu un mare mister.

Sunt zile când în care mă trezesc ca Venus,

Strălucitoare, dar în care mă rotesc invers celor din jurul meu,

Zeiță a frumuseții și cea veșnic îndrăgostită, 

Născută din spuma valurilor, mă las purtată de pasiune.

Sunt zile când mă simt ca Uranus,

Liberă, originală, plină de surprize,

Cea care răstoarnă normalul lucrurilor,

Cu dorința de a mă reinventa, dar atât de rece ca gheața.

Sunt zile când gândesc ca planeta Neptun,

În căutarea idealului, îmi creez iluzii și primesc decepții,

Le simt ca niște vânturi puternice ce provoacă furtuni sufletești,

Lăsând în spate trecutul și așternând liniștea.

Dar sunt zile când am același magnetism ca al Pământului,

Iar în mine locuiesc milioane de emoții,

Trăiesc, respir, iubesc și am milă de orice ființă vie,

Mă bucur alergând prin ploaie și râd în razele calde ale Soarelui. ~

~ Odine ~

~ Fă liniște ... Te iubesc! ~

~ În tăcerea cuvintelor nerostite sunt cuprinse dorințele noastre 

Și în corpurile noastre care deși nu se ating, se sărută.

Arzi în ochii mei și ne place așa tăcuți cum ne dezvăluim în tăcere...

Tăcere de iubire! ... Fă liniște ... Te iubesc! 

Am în cuvintele mele un foc care vine din suflet 

Și se extinde cu sentimente de tandrețe și iubire. 

Îmi place sa scriu poezii, 

Căci în ele aud vocile care se nasc în inima mea,

Îmi place cum mă scrii... 

Ești ca o flacără perenă de dragoste în adâncul inimii mele. 

Gura ta moale îmi spune toate lucrurile pe care vreau să le aud, 

Mâinile tale sunt exact măsura corpului meu, a liniei corpului meu

Săruturile tale sunt pline de dorința de mine.  

Dragostea noastră este atât de frumoasa această

Dar în același timp și foarte dificil de trăit.

Te iubesc în așa fel încât nu pot și nu știu să explic,

De parcă te trag dintr-o altă viață ca pe un cristal de preț.

Te-am făcut bucuria mea de viață,

Culoarea zilelor mele, piatra maestru din interiorul sufletului meu,

Ești doar tu... mereu, ceva ce nu se termină niciodată!

Sunt aici și te văd, ochii mei sunt în stare de ebrietate,

Corpul meu strigă după prezența ta, să mă vindeci de boală,

Mă gândesc la tine când plouă și pe cer apare curcubeul,

Mă gândesc la tine când e întuneric și Soarele apare,

Mă gândesc la tine ca la o stea strălucitoare care se aprinde intermitent,

Mă gândesc la tine, ca la o lună clară și frumoasă,

Mă gândesc la tine în fiecare moment al vieții,

Pentru că mai presus de toate ești ca o mică plantă,

Care te naști și crești în inima mea, ca cea mai mare iubire a vieții mele!

Acum fă liniște ... Te iubesc!  ~

~ Odine ~

~ Fierb la foc mic, sub semnul unei iubiri care ia forma ta ~

~ Iubește-mă în seara asta pe malul nebuniei

Și mergi pe jos pe fiecare inch de pe pielea mea.

Pune-mi buzele să te sărute nebunește,

Pline de pasiune ca spuma mării.

Mângâie-mi sufletul cu sărutări și îmbrățișează-mi inima,

Iubește-mă fără timp sau distanță,

Iubește-mă așa cum mă iubești tu,

Ca și cum ziua de mâine pentru noi nu mai există.

Să mă iubești în fiecare secundă și fiecare minut,

Cu furie sau cu mânie, cu pasiune sau blândețe,

Însă nu cu o iubire care se termină peste un timp,

Ci ca și cum ar fi o eternitate.

Sunt mâinile tale, împreunate în suspinele mele,

Singurele care pot să-mi presare calmul prin temeri și incertitudini,

Numai, în brațele tale, simt dezarmare

Și mă sparg într-o mie de bătăi care strigă numele tău.

Pot fi ceea ce vrei tu să fiu, un moment de pasiune care te zgâlțâie,

O armonie tăcută care te îmbrățișează,

O mângâiere de aripi care să te iubească,

O șoaptă care ațâță, cea care te conduce spre nebunie,

Cu un impuls intens pe care îl vezi în ochii mei,

Femeia războinică și furioasă care luptă alături de tine,

Nimic nu se compară cu femeia cea care sunt.

Numele tău e ca un stigmat, atașat de sufletul meu,

Sunt a ta, iar corpul meu miroase ca tine,

În mâinile tale mă încordez și mă îndoi ca un arc,

Vânătorul feroce transformat în pradă.

Ești cel mai înalt punct al existenței mele,

În mâinile tale îmi eliberez sufletul

Și îmi proiectez sub cerul tău pasiunea, obsesia de tine,

Fierbând la foc mic, sub semnul unei iubiri care ia forma ta. ~

~ Odine ~

~ Pentru tine am devenit o hoață ~

~ Sunt briza care leagănă aripi,

Sunt suspin în respirația ta,

Sunt mângâierea privirii tale profunde,

Sunt zâmbetul care îți învăluie sufletul,

Eu... sunt dorința care șoptește numele tău,

Eu... sunt orizontul visurilor tale.

Închid și deschid ochii continuu,

Pentru că trăiești în fiecare clipită din viața mea,

În fiecare cuvânt care îmi iese din gură,

În fiecare melodie care îmi mângâie sufletul,

În palmele mâinilor mele,

În fiecare cântec de leagăn al viselor mele.

În brațele tale este ca un vis senin,

Care zboară în vânt ca un fluture fără aripi,

Ești bătaia inimii mele care se aude tare și clar,

Vreau să te iubesc chiar dacă tu nu spui nimic.

O să mă introduc în mirosul corpului tău,

Când vei fi distras, voi aduce Luna în gândurile tale,

Voi pune mângâieri de buze pe pleoapele ochilor tăi,

Voi absoarbe aerul pe care îl respiri să te las fără suflare,

Îți voi invada inima, să te fac să te îndrăgostești de mine.

Off prinț al visurilor mele,

Pentru tine am devenit o hoață,

Voi aluneca în sentimentele tale,

În fiecare colț al inimii, să fur tot locul.

Adam-ul meu, pentru care inspir și expir,

Cel care îmi udă buzele cu otravă.

Te iubesc ca un fluture negru care prețuiește zborul,

În refugiul nostru secret... cerul,

Acolo unde te caut ca un semnal,

Ce mă face să uit trecutul care nu m-a lăsat să dorm în pace. ~

~ Odine ~

~ Îmi ești dator... cu o îmbrățișare ~

~ Îmi ești dator.... cu o îmbrățișare

Care să mă facă să îmi pierd simțurile,

Să beau din paharul dorinței,

Să nu mai pot curăța corpul de gustul tău.

Îmi ești dator.... cu o îmbrățișare,

Cu care să mă trezesc,

Într-o dimineață geroasă de iarnă,

Sau într-una în care dorul mă strânge.

Îmi ești dator.... cu o îmbrățișare

Iar senzația gurii tale,

Să-mi inunde buzele dornice de tine

Și să ia forma corpului tău.

Îmi ești dator.... cu o îmbrățișare,

Până când ochii noștri,

Se vor inunda cu lacrimi

Și  vor mângâia pielea uscată.

Îmi ești dator.... cu o îmbrățișare,

Să mă ții în brațele tale și să nu îmi mai dai drumul,

Pentru că au stat prea mult departe de tine,

Unde simt că timpul nu mai are măsură.

Îmi ești dator.... cu îmbrățișarea asta,

Să mă las cu încredere ca într-un balansoar,

Ca o foaie de hârtie zguduită de vânt,

Să mă ții de mână, iar eu să zbor. ~

~ Odine ~

~ Nu mai asculta alte zgomote, ci concentrează-te pe vocea mea ~

 ~ Am creat un loc doar pentru tine în brațele mele,

În ele vei găsi lumina și să zbori cu mine de mână

Ia-mă de mână și mergi alături de mine,

Nu te uita în altă parte, ci privește doar în ochii mei,

Nu mai asculta alte zgomote, ci concentrează-te pe vocea mea.

Eu sunt lumina care te ghidează,

Care îți va lumina calea și îți va îndrepta pașii.

Mă deschid trup și suflet cu inocența unui copil,

Îți ofer inocența mea, pielea care debordează de esența ta

Îți ofer sufletul și viața mea

Și mă predau fragilă în grija mâinilor tale.

Urmează-mă... dar fără să îți pierzi urmele,

Fii pielea de pe pielea mea,

Sufletul meu pereche,

Doar tu și eu,

Să mergem până la granița, unde cerul se desprinde de pâmânt.

Mâinile mele să fie mâinile tale, în reflectarea mângâierilor

Ochii mei să fie ochii tăi, în ghidarea drumului,

Sufletul meu să fie sufletul tău, în lanțul care ne leagă,

Inima mea să fie inima ta, în bătăi de inimi la unison,

Mintea mea să fie mintea ta, în gândire intuitivă,

Cuvântul meu să fie cuvântul tău, în ascultare și supunere,

Să devenim eterni în creația divină,

Găsind sensul vieții în cea mai frumoasă și pură formă de iubire. ~

~ Odine ~

~ Sunt ghidul tău, nu destinația ~

~ Mâinile tale se potrivesc cu corpul meu,

Ele mă ispitesc să intru din derivă în abis,

Arzând la foc mic lângă corpul tău de nestăpânit

Să mă topesc precum o ceară,

Moale, caldă și să mă mulez pe pielea ta.

Degetele tale urcă și coboară ca niște alpiniști

Cu o viteză amețitoare și fără nici o teamă,

Sculptând ca niște dălți pline de poezie,

Într-o demență răsfățată în care tu ești nebunia mea.

Muzica din mine e o pasiune ce trece dincolo de vene,

Se luptă cu fiecare bătaie a inimii să iasă afară,

Intonând în mine concertul tău, ca să-l ofer lumii ca o artă.

Nu pot renunța la fiorul tău în numele meu,

Mă nasc în mâinile tale care dau formă și semnificație,

A tot ceea ce bate în mine pentru tine.

Mă fierbi la foc mic, dar mă atingi ca pe o bijuterie,

Care radiază în ochii oricui pentru că faci parte din sufletul meu,

Dar strălucește între degetele tale egoiste,

Și se agită ca un înger care urmează să-și ia zborul.

Ești scânteia care dă foc lumii mele,

Sângelui care mă face să simt că trăiesc,

Ești tăcerea pe care o urlă corpul meu,

Strigătul sufletului meu de a fi iubit,

Și toate capătă alte înțelesuri numai în prezența ta.

Doar atunci ești o lumină în ochii mei

Când mă îmbraci în lumină, să-ți fiu stea până la răsărit,

Fără nici o măsură în timp și spațiu,

Căci eu sunt ghidul tău, nu destinația ta. ~

~ Odine ~

~ Dă-mi inima ta ~

~ Îmi privesc imaginea în oglindă,

Două femei într-o singură femeie,

Un trup gol, un alt suflet îmbrăcat,

Unul care privește fără a se gândi,

Celălalt care se gândește la tine, la numele tău,

La mâinile tale care mă invită la jocuri și beție de iubire.

Nu mai este nici un secret pentru tine de ce-mi bate inima așa de tare,

În mâinile tale simt mângâierea ce mă face să mă predau,

Pe buzele tale simt cum pot să mă ofer până la ultima picătură de iubire.

Te uiți la mine de parcă ai face o invitație la un delir de dragoste

Și atunci cum să rezist la farmecele tale, dacă ești tentația mea? 

Cum să nu vrea inima mea să se alăture inimii tale?

Inima ta ... merită toată dragostea mea,

Bunătatea mea, răsfățul meu, grija mea.

Inima ta merită să fie tratat ca o prăjitură dulce ...

Savurata cu calm și plăcere.

Inima ta este ca o cutie de jucării,

Pe care o deschid în fiecare zi, să ne jucăm împreună.

Inima ta este tresărirea mea,

Și asta înseamnă durerile dar și afecțiunea mea.

Dă-mi inima ta și va fi ca și inima mea,

Alături de a mea vor vorbi aceiași limbă, aceiași frecvență,

Vor cânta împreună pe același ton.

Inima mea e deja a ta și e plină de tine,

Ai aflat-o înainte de a avea corpul meu.

În fața pieptului tău am cunoscut pentru prima oară magia

Și m-a făcut să vreau ca inima mea să bată lângă inima ta ca un ceas,

Să mă facă să o iubesc și să o fac să mă iubească. ~

~ Odine ~

~ Să mă scuzi și să mă ierți ~

~ Privește-mă cu iubire și privire de oțel

Și invită-mă să te privesc înapoi,

Să visez la viață și să renasc în fiecare zi.

Primește-mă în brațele tale puternice,

Să-mi adăpostesc sufletul și flacăra ce arde în mine,

Cuprinde-mi mintea și pune-mi inima să bată

Să se sufoce în bucata de piele în care stă și nu mai are loc.

Iar dacă nu îți răspund la fel, te rog să-mi ierți neîndemânarea,

Ignoranța, expansiunea în versuri, bucuria, tristețea, 

Să mă scuzi că nu pot să-mi iau gândul de la tine,

Că vreau să mă săruți și să mă mângâi,

Să mă ierți că uneori complic ceea ce e simplu,

Că sunt momente când sunt prea copilă pentru adultul din tine,

Pentru toate culorile mele, visele

Și să mă ierți de multe ori pentru îndrăzneala mea.

Iartă-mă și pentru că vreau mai multă iubire,

Că nu îmi ajunge timpul cu tine,

Că vreau să-ți sărut ochii atunci când îți este somn,

Că atunci când mă atingi, picioarele nu mă mai ascultă.

Să-mi ierți foamea asta de tine care mă devorează,

Că inventez cântece ce nu au nevoie să fie cântate, ci sunt cântece din inimă,

Că sunt legată de firul fierbinte al pasiunii pentru tine,

Că sufletu-mi te respiră la fiecare pas cu fiecare picătură,

Că m-am abonat la brațele tale, fără să te întreb dacă vrei să mă ții,

Că atunci când nu mai am cuvinte să te descriu, las bătăile inimii să o facă,

Că te simt ca un virus care-mi infectezi inima, sufletul și mintea,

Că vreau atât de multe și de multe ori sunt morocănoasă.

Să mă ierți că m-am născut să nu urmez nici o regulă,

Că nu sunt o ecuație, sau o literă, că deși am părți stricate în mine,

Prefer să nu trăiesc în spatele unor etichete.

Iartă-mă pentru că învăț să trăiesc și că mă simt femeie,

Iar dacă nu mă vei ierta, tot voi continua să simt la fel.~

~ Odine ~

~ În mâinile tale, se află harta corpului meu ~

~ Suntem suflete legate de forțe inexplicabile,

Dar condamnați să rătăcim fără a înțelege de ce,

O uniune invizibilă percepută doar de noi,

Un fir imposibil de tăiat sau scurtat.

Parcă sunt născută din tine,

Căci mirosul tău mi-a marcat prezența de la primul sărut.

Beau cuvinte de pe buzele tale

Și le adulmec ca pe o șampanie franțuzească îmbătându-mă,

Deși știu că săruturile astea vor duce la o mahmureală cumplită,

Dar chiar și așa sărută-mă... sărută-mă cu cuvinte

Până la ultima picătură din vocea mea.

Ne-am sărutat în nopți toride de vară,

Sub ploi ce au căzut reci să binecuvânteze carnea sfințită de iubire,

Am stat sub cerul înstelat cu lună plină

Și-am coborât amândoi într-o lume care ni se potrivește mănușă.

Ești marea mea iubire, păcatul meu mental 

Iar tăcerea este multitudinea de cuvinte pe care le spun ochii mei
În clipa în care îmi doresc să mă iubești.

Sunetul este vântul, respirația,

Suflul unui sărut care se dă într-o îmbrățișare.

Șoapta este sunetul pe care pielea mea îl emite atunci când degetele tale,

Se joacă pe ea, pentru a o citi ca o carte, să simtă

Iar eu  devin o fantezie care se abandonează păcatului fără margini.

Tu vezi cu vârfurile degetelor care sunt ca o pensulă

Și mă desenezi cu ochii închiși ca pe o floare,

Ce înflorește născută din lumină și mâini ce dezmiardă.

În mâinile tale, se află harta corpului meu,

Pe corpul meu se naște harta mâinilor tale

Și ambele căi abia așteaptă să se întâlnească împreună.

Mâinile tale și corpul meu se caută împreună în găsirea dragostei,

E un incendiu ce la fiecare atingere se aude trosnetul,

A două flăcări ce ard într-un singur foc. ~

~ Odine ~

~ Mă poți numi nebună.... dar nebună după tine ~

~ Ce iubire m-a prins pe nepregătite în brațele unui război,

Transformându-l în pace și liniște, în cuibul haotic al sufletului meu?

Câte minute de așteptare s-au așezat în palmele mele goale?

Câte săruturi s-au stins în nopțile întunecate în căutarea cerului gurii tale?

Fragmente din tine, fragmente din mine,

Ne țin captivi la distanță, într-o libertate reinventată pentru noi.

Mâinile mele goale le caută pe ale tale să danseze împreună,

Fragmente din trupul meu încă mai păstrează amprentele tale,

Iar ecoul vocii tale se întinde de-a lungul gâtului meu,

Înfășurându-se ca o iederă care mă posedă

Și-mi rupe pielea, la gândul focului tău de lup flămând.

Fragmente din tine, fragmente din mine,

Dispersează ca niște roci incandescente

În ceața amintirilor mele.

Am capitulat în fața vrăjii tale fierbinte care îmi umple mintea de tine,

Cu forma asta de dragoste care mă inundă și-mi blochează reacțiile.

Mâinile tale sunt echilibrul mâinilor mele

Și mă pot cufunda predându-mi corpul nebun de simțuri cu tot cu suflet.

Gândurile îmi sunt toate la tine,

Iei naștere în gândurile mele, de parcă te-aș fi încuiat acolo în vise,

De parcă ai fi singura mea gură de oxigen.

Sunt în mijlocul oceanului lipsită de tine,

Plutind în flăcări, după ce mi-ai dat foc.

Te plimbi ca o felină în imaginația mea

Și te amuzi când vezi că pielea mea vorbește în alt limbaj,

Atunci când mâinile tale aplică mângâieri de mătase.

Să nu mă crezi nebună, pentru că nici eu nu înțeleg

Senzațiile astea care mușcă din fiecare bătaie a inimii mele,

Simțindu-mă înghițită de focul ce aleargă prin mine

Și fierbe storcând inima fără milă provocând explozii,

Ce face sângele să ardă nestingherit și să topească venele.

Să nu mă crezi nebună doar pentru că simt asta,

Sau mai bine mă poți numi nebună.... dar nebună după tine, după ceea ce provoci în mine. ~

~ Odine ~

~ Pune-ți ochii în ochii mei ~

~ Ochii mei sunt ca două plaje de nisip cu mări clare,

În care îmi pierd pasiunea și îmi văd imaginea iubirii într-un alt eu,

Mă uit de câteva mii de ori la tine... de nenumărate ori .... 

Și apar mereu în colțuri, valuri de sensibilitate,

Ce udă nisipurile care se formează în jurul genelor. 

Cum să prind verbele de pe cer cu buzele,

Când fiecare pas al tău e un spasm pentru inima mea?

Cum să mai respir atunci când în semiîntuneric apari tu?

Cum? Când îmi hrănești sufletul cu sărutări,

Iar buzele îmi devin prizoniere înmărmurite?

Doar degetele mele mai mângâie pictura muzei

Și le plimbă alunecând și marcând traseul corpului tău.

Noaptea se încurcă în părul meu

Și alunecă precum mătasea prin insomnii,

Sufletu-mi zboară și-și caută refugiu în poala ta,

Să numere stelele și să-și găsească pofta de viață,

Iar în brațele tale, adăpostul durerii mele, se oprește timpul.

Vocea ta trece prin venele mele ca o melodie liberă,

Respir profund și nu-mi mai pasă de nimic altceva,

De tot ceea ce e interzis și de faptul că totul se termină la ivirea zorilor,

Tot ceea ce știu și simt este dincolo de îmbrățișarea iubirii ăsteia.

Am ajuns să te iubesc cu disperarea patimilor infinite

Să te iubesc cu nebunia unei pasiuni necunoscute,

Să-mi placă brațele tale, corpul, chipul, râsul tău,

Să te iubesc, în clipa asta și întotdeauna... pentru totdeauna

Să te vreau acum, să te iubesc fără întârziere,

Să îmi las gura să fie pe deplin a ta

Și să călătoresc în inima mea, unde aud strigând inima ta,

Căci sunt marcată cu lava ta de flăcări care-mi ard sub piele

Și mă consumă lent.

Pune-ți ochii în ochii mei și lasă-i să devină o mare plajă,

Lasă-i să se întâlnească împreună, să vorbească în limba lor,

Hai să trăim acum și să lăsăm lucrurile nepotrivite pentru mai târziu. ~

~ Odine ~

~ Gura unei femei ~

~ Gura unei femei

Este o lume pe care să o descoperi,

Dorință nepronunțată,

Seducție pură.

Gura unei femei,

Știe cum să te cucerească,

Să-ți șoptească cuvinte perfecte,

Insinuante, uneori obscene,

Te întreabă cum îți place, ce îți place,

Te prinde, te captivează cu vocea ei.

Gura unei femei,

Știe cum să te captiveze

Să îți spună la ureche cuvinte încurajatoare,

Să te sărute moale pe obraz, pe frunte.

Gura unei femei,

Este cea te ceartă atunci când greșești,

Dar o face pentru tine,

Care deși e aruncă săgeți ascuțite,

Cuvinte acide,

E menită să te scutească pe mai târziu de rău.

Tot gura unei femei,

Este cea care te sărută,

Te înfășoară, te modifică,

Te hrănește de setea de iubire,

Este alunecare pe cutele pielii buzelor tale,

E daltă pentru anatomia lor,

Le sculptează lovindu-le cu fiecare sărut.

Gura unei femei,

Este somelierul gustului tău,

Te face să le cauți aroma din struguri copți,

Ajunge să-ți servească precum licoarea zeilor,

Să te amețească fără să realizezi. ~

~ Odine ~

~ Ești binevenit în subsolul minții mele ~

~ Am fost întrebată mereu ce este iubirea

Și mereu am zâmbit la gândul că știu ce înseamnă să iubești.

Însă, să descriu exact în cuvinte sau în rime

Ceea ce revigorat viața mea și ce a făcut inima să bată din nou,

E ceva aproape imposibil.

Asta pentru că dragostea este o metaforă,

Care poate fi simțită, trăită și dezvoltată,

În interiorul fiecărei inimi cu o emoție debordantă,

Dar fiecare om iubește total diferit.

Pentru cineva iubirea poate însemna o mașină, o casă,

Însă pentru mine, dragostea înseamnă a trăi să văd zâmbetul tău,

Să mă trezesc cu gândul la tine,

Deși nu vreau nici o parte din tine

Ci vreau să faci parte din mine mereu.

Dragostea pentru mine este o legătură între inimi și sentimente,

Este de a ști, să transformi în suflet, mizeria în culori.

Acolo în interiorul fiecărei persoane unde există un secret,

Unde se găsesc cutii cu temeri, vicii și vinovății.

Căci fiecare inimă are ceva murdar,

Iar în locul ăla greșelile trecutului, nu sunt atât de îndepărtate.

Eu vreau să-ți arăt toată casa mea, o casă cu toate defectele mele,

Vreau să știi tot ce este în mine, în fiecare cameră în care am fost blocată.

Până acum ai văzut frumusețea casei pe exterior

Și grădinile viselor mele,

Dar dacă vrei te voi duce într-un loc pe care l-am vizitat destul de des în ultimul timp.

Acolo nu e mereu lumină, dar nu vreau să existe nici un loc secret,

Să mă cunoști cu părțile luminoase și cele întunecate.

Căci nimeni nu este făcut numai din părți luminoase,

Cu toții avem și părți întunecate unde zac demonii din noi,

Dar dacă ți-e teamă de întuneric, atunci nu ai ce căuta, ca apoi să dai bir cu fugiții,

Însă dacă vrei să vii, ești binevenit în subsolul sufletului meu, al minții mele. ~

~ Odine ~

~ Sunt ”interzisă” în viața ta ~

~ Cum trebuie să te iubesc?

Intrând ca o felină,

Pe furiș în inima ta

Fără să-ți dezechilibrez viața.

Buzele îmi vor aluneca pe chipul tău

Și mă voi pierde în acest Iad,

În care eu devin un mix de senzații

Atunci când mă privești.

Ești febra ființei mele

Cea care mă domină necondiționat

Și pe care o vrei,

Dar sunt ”interzisă”,

Pentru că sunt pedeapsa ta,

Păcatul tău care îți dă speranță,

Pentru că orice îmbrățișare ce o dai, visezi la mine,

Buzele tale de simplu muritor și sărutul,

Nu e ceva spectaculos, dar pentru mine e suficient să pară etern.

Dacă ochii tăi ar fi o mare, tot m-aș arunca

Și nu mi-ar păsa că aș putea să mă înec.

Ce dacă m-aș îneca? Care ar fi problema?

Decât să trăiesc în dilemă și să trăiesc în Iadul de a nu te simți,

Mai bine mă sting cu tine iubindu-te.

Deși știu... sunt ”interzisă”,

Pentru că sunt aventura care vine să te ajute să visezi,

Sunt acel sărut care ți se dăruiește, fără comentarii,

Sunt acel nume care te duce spre alte culmi,

Sunt acea iubire pe care ești nevoit să o negi pentru a îți salva demnitatea

.... Sunt ”interzisă” în viața ta ... ~

~ Odine ~

~ Identitatea mea ~

~ Sunt o femeie, sunt o războinică ce rareori cedează.

Sunt liberă să visez, excesiv de emotivă, sensibilă la emoții,

Dar uneori sunt evazivă, alteori un iceberg,

Însă tot ceea ce fac, fac cu pasiune

Și nu fug de soartă, oricum ar fi ea.

Sunt fiica vântului,

Sunt ca marea, sunt foc,

Îmi trag rădăcinile din libertatea unui cal în galop,

Din crupa timpului, sunt un suflet pelerin,

Iar în lumea asta mă las în voia valurilor.

Alteori sunt precum o barcă de hârtie,

Pierdută în orizont,

Unde cerul se unește cu marea,

Navighez pe ape agitate de furtuni, durere și lacrimi,

Fără vâsle, fără nici un licăr de speranță,

Încerc să ajung la lumina farului ce strălucește în depărtare

Și luminează noaptea din mine ca o Lună.

Dar întotdeauna am un port refugiu,

Care îmi dă îmbrățișarea infinită,

Mă duce în pace, în brațele tale

Și îmi desface piesele sufletului meu,

Ca un curcubeu format din vise și multe culori.

Așa sunt eu, o femeie puternică, cu ochi pătrunzători,

O rebelă de foc, jupuită pe mâini de viață,

Distantă, eterică, care sfidează așteptările de cele mai multe ori,

Cu buze carmin care zâmbește necunoscuților,

Sau o bărcuță mică de hârtie în voia valurilor,

În căutarea falezei unde să ancoreze. ~

~ Odine ~