~ Accept că nu mai este loc de mine în inima mea ~

~ Iubirea asta care mi se întâmplă mă scutură din rădăcini

Și nu știu dacă e dragoste sau pasiune, dar nici nu vreau să știu,

Tot ceea ce știu este cum sărutul tău mă arde, dorința mă sufocă,

Brațele tale mă trag și-mi dau căldură,

Vocea ta înceată mă înnebunește

Și mă duce spre dorința necontrolabilă de a te iubi.

A trebuit să accept că nu mai este loc de mine în inima mea,

Că a decis să te iubească mai presus de mine,

Că dacă te-a pus în piept, trebuie să te iubesc... să mă iubești,

Pentru că în sufletul meu e numai loc de tine,

Corpul meu este al tău și am nevoie de corpul tău,

Ca să îl iubească pe al meu.

Locuiești în visele mele, corpul meu e impregnat cu mirosul tău,

Prin urmare locuiești în mine ca o muzică pe care o fredonez mereu și mereu și mereu.

Te-am căutat toată viața, te-am găsit, m-am pierdut,

M-ai răpit și m-ai dus într-o altă lume, una a ta,

În care buzele tale mă sărută din exterior până în interior,

Săruturile tale îmi calmează trupul și sufletul,

Corpul tău mă duce la nebunie și mă transformă în poezie caldă și picantă

Și mă oferă pe altarul iubirii ca o jertfă,

Ție proprietar al meu și al voinței mele.

Atinge-mă cu buzele tale pline de miere,

Indică-mi drumul spre cer și oprește-mă în Paradis,

Iubește-mă sub toate formele,

Până mă voi pierde cu totul, cu corpul, sufletul și mintea,

Căci dorința care arde în mine, mă arde

Și provoacă un infern care îmi dă și face plăcere.

În imperiul simțurilor caut dorințele personale,

Fără a mă îndepărta de iubire sau idealul ei

Și în nebunia gândirii mă predau.. și te vreau mai mult,

Acolo unde nu există limite sau sentimente explicabile,

Nu există decât ceea ce este născut în suflet.

Când buzele tale le întâlnesc pe ale mele,

Dragostea se mărește, crește, se multiplică,

Dar greutatea ființei tale mă echilibrează,

Îți dau mintea și gândurile, să-mi stăpânești visele,

Mă posezi și torturezi cu o bucurie plină de pasiune,

Sunt prizoniera brațelor tale, sunt sub influența vrăjilor tale,

Ești temnicerul meu, care-mi scrie poezii în inimă ca într-o carte

Mie, analfabeta, care a studiat școala iubirii pe corpul tău.

Și nu mai contează ceea ce spun eu pentru că bătăile inimii mele vorbesc,

Mă înfășor cu tine și mă sprijin de corpul tău,

Am ales să te iubesc, te iubesc, te simt și fără să te văd,

Și-am să te iubesc chiar de iubirea asta mă va ucide. ~

~ Odine ~

~ În seara asta vreau să te iubesc, iar tu să îmi vorbești despre dragoste ~

~ În seara asta vreau să te iubesc.

Din nou, vreau să fiu ca o apă pe pielea ta.

Lasă-ți degetele să-mi brăzdeze părul, 

Și ai să observi cum mă trezesc la viață la atingerea ta

Vreau ca mâinile tale să fie o continuare a pielii mele, 

Să simt cum mă înconjoară.

În seara asta vreau să te iubesc.

Vreau ca lumina să dispară și să nu îmi pese de nimic.

În seara asta vreau să te iubesc.

Vreau ca aerul să se contopească cu focul

Vreau să simt focul între buze

Vreau să îmi transformi corpul într-o apă

Apă care te stinge, cu focul ce m-aprinde,

Apă care poartă numele tău, scris în fiecare picătură.

În seara asta vreau să te iubesc,

Vreau să mă rogi să te iubesc,

Vreau să mut aerul și pământul, să mut lumea și visele,

Vreau ca în fiecare sărut să fie un vers al tău, 

Vreau să vezi cum mă prăbușesc în brațele tale.

În seara asta vreau să te iubesc,

Iar tu... tu să-mi vorbești despre dragoste

Cum ai intrat în viața mea fără să ceri nimic,

Dar mi-ai transformat-o în fiecare zi cu o culoare diferită,

Ai transformat orele în secunde și nopțile în basme,

Cum îmi faci inima să se înalțe și bate incontrolabil până nu găsește ritmul tău,

Cum tăcerea mea e tonul spontan al vocii tale care îmi scutură sufletul,

Cu cuvinte de iubire, care sună în inimă a mângâiere.

În seara asta vreau să îmi vorbești despre dragoste,

Pentru că doar tu cunoști și dai semnificație cuvântului ”iubire”,

Vreau să le rostești cu voce joasă, așa cum ai șopti vântului,

Să-mi spui despre tine, despre mine, despre visele care iau formă,

Vreau să îmi vorbești despre noi... amândoi. ~

~ Odine ~

~ Revendică-mă și agață-mi sufletul de al tău ~

~ Astăzi vreau să scriu doar pentru tine

Și nu vreau să folosesc metafore, sau cuvinte frumoase,

Pentru că nu sunt nici vreun poet și nici nu pretind a fi,

Eu doar îmi pun sentimentele pe hârtie.

Astăzi o să îmi îngrop încăpățânarea

Și nu voi mai nega ceea ce simt atunci când te văd,

Cum îmi bate inima atunci când ești în preajma mea,

Cum mii și mii de emoții se zbat în mine de nebune,

Cum vreau să mă arunc cu tine în nebuloasa asta,

Într-o mare imensă de vise alături de tine,

Pentru că nu pot rămâne rece la căldura buzelor tale,

Căci nu pot fugi de ceea ce iubesc, când trăiesc în iubire.

Și nu... nu am să mă plâng că trandafirii au spini,

O să zâmbesc că spinii au trandafiri,

Nu am să mă tem să te iubesc

Și voi trăi iubirea la fel, ca în prima zi.

Tu redu-mă la tăcere și lasă tăcerea să facă dragoste,

În timp ce noi ne descoperim unul pe altul,

Să ne dezvăluim cu tandrețe secretele.

Să ne iubim în tăcere și să ne împlinim dorințele,

Să pierdem noțiunea timpului pierdut,

Să avem doar momente unice, magice,

Să memorăm fiecare detaliu al pielii.

Să ne trecem degetele pe fiecare por al ei,

Să-mi lași urme eterne în fiecare secundă.

Așa că fă-mă să tac...

Privește-mă în ochi și trezește-mă la viață,

Să te iubesc cu trupul și sufletul,

Cu toate îmbrățisările care le-am păstrat doar pentru tine.

Fă-mă să tac și revendică-mă

Agață-mi sufletul de al tău printr-un legământ de iubire. ~

~ Odine ~

~ Preaplin de... ”tu” ~

~ Ochii tăi îmi cer să te sărut,

Sau poate zâmbetul tău care mă captivează când mă privești

Dar inima mea știe un singur lucru... te vrea pe tine.

Vreau să te iau de mână și să lăsam lumina Lunii să ne lumineze,

Să pășesc cu tine pe iarbă și să-mi primesc sărutul dulce,

Vreau doar să zâmbești, să te văd fericit,

Căci ești singurul care mă sărută și îl sărut

Și vreau să îți arăt puținul din dragostea mea.

Tu ești ca alcoolul pentru mintea mea, ma anesteziezi,

Licoarea care mă arde pe gât, dar mă face să uit de tot,

Doar un moment, doar o atingere, mă fac să alunec

Și să mă preling precum nisipul în clepsidră.

Trupul tău este ca un refugiu,

Ochii tăi îmi sunt ieșirea de urgență din lumea asta,

Gura ta crează brazde de plăcere nesfârșită.

Iubește-mă chiar dacă mă doare,

Divizează-mi sufletul în mii de bucăți,

Iubește-mă chiar dacă mă arde atingerea ta,

Am nevoie de săruturile ta să respir oxigen,

Am nevoie de tine întreg pentru lumea mea,

Să uit lumea în care trăim și să creez altă lume,

A mea și a ta.

Iar dacă aș mai avea doar două minute de vorbit,

Aș alerga spre tine să-ți spun că vocea ta este tot ceea ce îmi place mai mult să aud,

Acea voce subtilă ca vântul,

Care îmi alintă gândurile, visele, sufletul,

Vocea ta cea de care am nevoie cu disperare să mă calmeze,

Căci tu îmi ești speranță, vis , pământul, cerul spre care zbor.

Dacă aș mai avea o zi de trăit, aș fugi spre tine,

Să consum foamea asta de dragoste, să mă îndestulez cu tine,

Să mă pierd cu tine în suflet, unde e mereu preaplin de... ”tu”. ~

~ Odine ~

~ Vreau să-mi trăiesc visul ~

~ Nu vreau să visez ...

Pur și simplu... nu vreau să dorm fără să am ceva de câștigat...

Nu vreau doar să dorm ... să visez,

Vreau să fac nopți,  din zilele mele,

Acele zile când totul este diferit ... 

Vreau ca nopțile să fie lumea mea, lumea mea nebună,

Fanteziile mele posibile și imposibile.

Vreau să zbor, să zbor cu tine, pentru tine,

Să fiu un nebun, un poet nebun, un visător.

Să fiu eu, să fii tu, un zâmbet pe fața mea,

Cu lacrimi de bucurie, cântând de bucurie.

Nu vreau să visez noaptea,

Vreau să trăiesc visul,

Să-l trăiesc și în timpul zilei,

Fragmente dintr-un moment,

Să le trăiesc și în timp ce dorm.

Vreau să fiu fericită

Iar atunci când vine noaptea să am o nouă viață,

Care explodează în emoții, senzații, trăiri

Și toate astea nu vreau să le visez,

Vreau să le trăiesc.... cu tine.

Corpul tău, pielea, mâinile,

Atunci când mă atingi,

Gura ta, săruturile, privirea,

Când te așezi lângă mine relaxat și uiți de restul lumii,

Acel moment când ești tu... și atât,

Fără să încerci să faci conversații false,

Chiar și atunci când oftezi

Și-mi spui că mă iubești.

Îți dau nopțile mele albe și visele,

Să le transformi în roșu, în cântec, în fâlfâit de aripi,

Să te sărut căci gura ta îmi dezvăluie răsăritul,

Să-mi pictezi cuvintele în poeme cu vocea ta,

Cu sărutări fierbinți, tăcute, delirante,

Să-mi oferi Soare infinit în nopți de august

Și să spun tuturor, că zilele mele au-gust de ”tine”. ~

~ Odine ~

~ Odine ~ Carte de Iubire~: ~ M-aș arunca și-n Mare ~

~ Dacă aș putea aș intra în grădina de trandafiri, să îi culeg pe toți pentru tine,

De mi-ar spinteca carnea de pe oase cu spinii lor și tot nu m-aș opri, 

Să îi așez la picioarele tale, să calci pe petalele lor moi și catifelate, 

Nimic din ceea ce aș putea face omenesc, nu mi-ar pune stavilă.

Aș culege lumina zilei de pe cer să ți-o aduc în brațe, 

Să îți lumineze calea și să îți dea zâmbetul pe față, chiar cu prețul zâmbetului meu. 

Aș aduna toți stropii de ploaie pentru a te spăla cu ei pe chip, 

Să fi proaspăt ca roua dimineții, ce stă pe petalele florilor,

I-aș strânge toată viața să ți le aduc ție.  

Aș alerga după fiecare pală de vânt ce adie, să spulbere tot ce se așterne în calea vieții tale, 

Să se dea la o parte, ca să îți ușureze drumul spre fericire.

Aș strânge în brațe Soarele să iau toată căldura lui, să ți-o aduc în nopțile geroase

 Când îți e frig și ești singur, să îți țină de cald, iubire.

Iar eu... eu pentru tine m-aș arunca și în mare,

Pe toate eu le-aș duce pentru tine, 

Pentru că de fiecare dată când te-ai apropia de Mare, 

Ți-aș mângâia picioarele și aș fi eu... Marea, o Doamnă din inima ta.  ~

~ Odine ~

~ Conjug relația ”noi doi” la mai mult ca perfect ~

~ Ce pot face cu nebunia asta care o simt pentru tine?

Când respirația mea se potrivește cu a ta

Când mă ridici și mă duci în pat și simt că zbor

Și cădem amândoi de parcă viața vine la pachet în doi...

Cum pot oare să mă controlez?

Atunci când mâinile tale încep călătoria pe pielea mea,

Iar puterea mea de a rezista se evaporă total,

Lăsându-te să mă posezi fără să îți mai opun rezistență...

Cum să mă simt altfel în brațele tale, decât mai mult ca perfect?

Fiecare bătaie a inimii moare și revine la viață de mai multe ori

Când simt că mă ridic până la cer, ating înaltul și cobor pe pământ,

Ca o pasăre care vrea să se cuibărească la pieptul tău...

Cum să mă simt altfel în la pieptul tău, decât mai mult ca perfect?

Să vreau să beau din sursa ta de iubire, căci ea îmi ține de sete,

Să mă hrănesc cu săruturile tale, căci ele îmi alină foamea,

Să fiu o simplă muritoare care are nevoie să bea, să mănânce,

Să simtă pasiunea și să fiu posedată de bărbatul din tine...

Cum să mă simt altfel ca femeie, decât mai mult ca perfect?

Lasă-mă să îți simt bătăile inimii, mirosul pielii,

Să te alint cu privirea ochilor mei, să se sature retina de tine,

Căci toate bătăile inimii mele sunt cu tine și mă abandonez ție,

Mirosul pielii mele miroase a tine, a mâinile tale,

Când ochii tăi ard și mă ard ca o coală de hârtie pe care e înscrisă iubirea,

Toate mă fac să simt și să conjug relația ”noi doi”,

La mai mult ca perfect. ~

~ Odine ~

~ Sunt femeie, sunt liberă, să spun ce simt, ce gândesc și să lupt pentru ce iubesc ~

~ Alături de tine

Nimeni nu poate sta departe de foc

Fără să vrea să se prăbușească în păcat.

Închide ușa și dă lumina mai mică,

Să fim departe de ochii șerpilor,

Care pândesc inimile ce bat împreună.

Ascultă-mi sufletul și să nu îți fie teamă de tremurul său,

Dar atât de asemănător cu al tău,

Ca un val ce se lovește puternic de stânci

Vine cu putere și se unește cu ele, se ondulează...

Așa sufletul meu se echilibrează, când mâinile mele

Ating fiecare rotunjime a corpului tău.

Și accept compromisul ăsta să rămân

Să te iubesc mai mult decât oricine altcineva pe lume,

Să fiu doar parte a nopților din viața ta,

Să rămân parte a păcatului de a iubi,

Să te sărut și să fiu a ta dincolo de toate, dincolo de imposibil.

Pentru că suntem foc și aer, războinici fără arme,

Mai presus de tot și de noi, devoratori de momente,

Nesățioși de săruturi, însetați și înfometați de mângâieri,

Tu creator ca nimeni altul, ce faci din mine artă.

Eu... eu mărturisesc, am păcătuit și păcătuiesc iubindu-te,

Cu promisiunea și dăruirea deplină că voi rămâne doar a ta,

A celui ce mă posedă și care poartă povara și secretul meu

Iubirea ta m-a schimbat și mă schimbă mereu,

Ca un râu învolburat și din ce în ce mai puternic,

Mai în forță să ajungă spre mare

Și chiar dacă sunt judecată pentru ce iubesc, ce simt, nu-mi pasă,

Sunt femeie, sunt liberă, să spun ce simt, ce gândesc și să lupt pentru ce iubesc. ~

~ Odine ~

~ Ești ca prima ceașcă de cafea, dimineața ~

~ Nu știu ce anume iubesc mai mult la tine,

Ești mai mult decât ceva comun, de tine e atașată spontaneitatea,

Zâmbetul unui copil blocat într-un trup de adult,

Un adult blocat într-un trup tânăr, asemeni unui diamant.

Te privesc și e atât de ușor să simt cu tine acei ”fluturași”

Și m-am gândit că nu numai asta e ceea ce îmi place mai mult,

Ci și felul în care mă faci să fiu, agitată, dar confortabil,

Fără inhibiții, fără măști, doar eu și tu, fără să simt dorul cuiva.

Ești ca prima ceașcă de cafea dimineața, atunci când te trezești, 

Atunci când sorbi prima înghițitură din licoarea parfumată,

Când închizi ochii și o savurezi, nici fierbinte, nici rece,

La temperatura potrivită, ce te trezește la viață,

Îți dă energie și îți desenează roșeața obrajilor.

Asta ești tu, dacă ești băut în cantitatea potrivită ești ideal pentru inimă,

Îi redai ritmul perfect pentru a funcționa la capacitatea normală,

Câns ești consumat în cantitate mai mare,

Celălalt, începi să devină agitat și îi este dificil să se mai concentreze,

Dar cu o inima care bate mult mai accelerat, un început de tahicardie,

O poftă de viață și care crează o dependență teribilă,

O stare de care nu vrei să te mai desparți

Și fără ea aproape că ajungi să nu ști să mai trăiești.

Îți pronunț continuu numele, exact ca un somnambul dimineața,

Ești o cafea cu dragoste, o cafea dulce și fierbinte,

O cafea care și rece miroase și are gust la fel de bun,

De al cărui miros și gust m-am îndrăgostit,

Care mă face să mă simt acasă, eu însămi

Și de care, nu m-ar deranja să și mor de supradoză... de tine. ~

~ Odine ~

~ Ceea ce simți cu adevărat, doar inima înțelege ~

~ Îți scriu și rescriu poezii cu buzele pe piele,

Poezii eterne pe care nici timpul și nici distanța nu le vor șterge.

Tu îmi scrii poezii cu mângâieri, iar când mi-e dor le recitesc.

Îmi scrii poezii pe retină, iar eu îți gust pleoapele,

Încât atunci când te privesc mă lași fără cuvinte.

Mă dezbraci de piele cu fiecare cuvânt,

Mâinile tale mă mângâie cu fiecare privire,

Buzele tale îmi mănâncă fiecare șoaptă,

Iar ego-ul gol al anatomiei mele imploră epitete de dezmierdare.

Calci pe muțenia pielii mele,

Și flăcările astea îmi ard pielea de mătase

Într-un foc infernal, iar flăcările par ceva sublim,

Suntem o amestecătură de durere în piele și splendoare,

Ceva ce nu aparține acestei lumi,

Ceva ce e legat de ironia sorții, ce vine de dincolo de viața asta,

Ceva ce trebuie să iau și ceva ce trebuie să dau,

Ceva ce îmi dai și ce trebuie să primești,

Ceva ce trebuie rescris, o odă în care intensitatea simțurilor

Au nevoie de dezmierdare, pentru că pur și simplu....

E o legătură menită să existe...

Delir, foc, strălucire, tăciune, aer care hrănește și se hrănește,

În care mă implori să vin... vin... nu mă lași să plec... nu vreau să plec

Și totuși plec, dorința ta arde, iar pielea mea e beată de tine...

Rămân... Tu stai... trucuri de foc cu foc,

Mă simt perfectă, totală și completă,

Pentru alții ceva de neînțeles, dar ceva ce ar trebui

Pentru că totul este și va fi, așa cum trebuie să fie.

Într-adevăr, ești o gură de aer proaspăt care mă inspiră,

Mă hrănește, mă liniștește, mă agită, mă dezarmează.

Nici eu nu înțeleg modul ăsta de a te iubi,

Nu o pot defini în cuvinte așa cum mi-aș dori să o fac,

Pentru că e înțeleasă cu adevărat doar de inimă. ~

~ Odine ~

~ Îți ofer aripile mele, să zburăm amândoi ~

~ Ești autorul vieții mele, dar nu scrii cărți,

Îmi faci viața o capodoperă, deși nu ești un artist,

Îmi faci viața un film grandios, deși nu ești scenarist.

Viața mea cu tine e o simfonie magnifică,

Iar existența ta un cântec frumos, chiar dacă nu înțeleg muzica.

Îmi transformi viața într-o operă de artă,

Una dependentă de tine, un delir,

Mă dezbraci de mine, pentru a descoperi femeia,

Experimentez sentimente, fără a mă simți vinovată,

Îmi dai vise, îmi hrănești sufletul,

Rătăcesc în ochii tăi și te scufunzi în ochii mei

Și atingi atât de ușor goliciunea sufletului meu.

Cu tine trăiesc intens în fiecare clipă,

Mă simt plină de sentimente, viață, dragoste, tărie,

Putere de a exprima tot ceea ce este în mine,

Curaj de a experimenta pasiunea și un vârtej de emoții,

Care de multe ori mă sufocă aproape,

Dar îmi dă sens și îmi dă alt aer, un aer plin de fericire.

Te simt cum îmi bați în piept și ocupi tot locul de acolo,

Simt că îmi știi gura, după cum mă săruți,

Mă simt în viață, pentru că trăiești în mine.

Ești cel care îmi ridică simțurile, trezește în mine vibrații,

Ritualuri păgâne, ești calea mea, chiar dacă ești una sălbatică,

Dar ești oaza mea de libertate și iubire.

Aripile mele sunt aripile tale,

Și voi fi acel înger pe care l-ai desenat în minte,

Ele sunt date de tine și ți le dăruiesc cu toată dragostea,

Să îți umple viața cu mângâieri, să fiu îngerul tău,

Cel care va avea grijă de tine și va veghea asupra ta,

Să te învelească și să te împlinească cu emoție...

Îți ofer aripile mele, cele pe care tu mi le-ai dăruit,

Pentru a ne acoperi pe amândoi și a zbura pentru amândoi. ~

~ Odine ~

~ Preludiu infinit ~

~ Lasă-mă să-ți simt ritmul inimii,

Mirosul pielii tale, să o alint cu privirea mea,

Să se sature retina ochilor mei,

Căci ești balsamul sufletului meu, care oricât de aspru ar vrea să fie,

În prezența ta devine moale și nu mai înțeapă.

Tu mă comanzi și cu tine inventez păcate,

Ne iubim cu mândrie, lăcomie, egoism, invidie,

Cu toate metehnele încornoratului,

Ce ne face să blestemăm Edenul

Și să păcătuim din nou și din nou și nimic să nu conteze.

Eu nu sunt altceva decât capodopera ta,

Sculptată cu vârful degetelor tale,

Cizelată cu buzele și conturat fiecare colțișor cu iubire,

Sunt copia ta în variantă feminină.

Dinainte de a îți auzi pașii, te intuiesc de dincolo de dor,

Îți simt prezența cu privirea în spatele meu la fiecare mișcare,

Îți simt șoaptele pe gâtul meu și în urechea mea,

Îți trăiesc atingerile în plexul solar,

De acolo de unde pleacă focul ce îmi inundă corpul.

Și îți sunt de atunci, parcă de când mă știu,

Pre(simt) că îți aparțin... acum și pentru dintotdeauna,

Și tu al meu... pe vecii vecilor.

Captiv, sufletul meu pereche, sursa mea de viață,

Adolescentul visător, cu care voi face din fiecare zi, o eternitate de iubire.

Nu ai nici un nume, nu am nici un nume,

Nu mă interesează cine ești, ce ai, nu vreau să știu nimic,

Amândoi am venit să uităm totul, absolut totul,

Chemați de aceiași dorință,

Doi luptători pentru iubire, corp lângă corp,

Chipul tău în palmele mele, fața mea în palmele tale,

Gura ta pe pielea mea, pielea ta pe buzele mele

Și timpul meu, al tău va fi, un preludiu infinit. ~

~ Odine ~

~ Sunt în oglinda ta, pe cealaltă parte ~

~ Ești acolo, în oglindă,

Atunci când o să îmi pierd orientarea

Și mă conduci spre bucuria supremă.

Tu, ești cuvântul potrivit,

Acest verb care care nu seacă niciodată, 

Ești paradisul virgin care mă îndeamnă să păcătuiesc,

Fără a simți condamnarea păcatului.

Ești muza imaginației,

Mângâierea care îmi chinuie instinctele,

Care mă seduce, savurând fructul pasiunii.

Ești protagonistul eforturilor mele, ultimul vers,

Pergamentul de aur de pe pielea mea,

Pur și simplu, ceea ce iubesc și venerez.

Ne iubim de fiecare dată până la os, savurând dorința

Și atingem la unison, într-un ritm lent, o altă dimensiune.

Parcă ești pătura dulce care îmi acoperă pielea,

Poezia mea sunt buzele tale,

Cu sărutările tale încărcate cu delir și pasiune,

Ochii tăi mă topesc și mă penetrează în tăcere până în străfundul ființei.

Ești poezia mea, cea pe care o scriu,

O mângâi cu vârful degetelor,

Ești în fiecare cuvânt scris, în fiecare propoziție,

În fiecare adiere de vânt, în fiecare mângâiere de Soare,

Orizontul mării mele, culoarea lumii, culoarea pasiunii,

Într-un minunat apus de Soare spre orizont.

Buzele te sărută, într-un univers în care mă pierd,

Un vis care mă consumă, dar care trăiește în ochii mei, în fiecare clipire.

Tu mă cunoști mai bine decât oricine,

Chiar dacă asta mă face vulnerabilă,

Amprenta gurii mele este ca o navă în derivă,

În oceanul infinit al corpului tău și caută fiecare por al pielii,

În timp ce corpul meu se îneacă în nebunia dragostei.

Sunt în oglinda ta, pe cealaltă parte

Și mi-ar fi imposibil să te părăsesc,

Pentru că de fiecare dată când mă privesc în oglindă,

Ești tu acolo, iar când tu te privești, sunt eu acolo,

O oglindă care reflectă pe deplin două personalități identice, dar opuse. ~

~ Odine ~

~ Sunt o elevă, care a ajuns la lecția ”iubirii” ~

~ Îmi place să te privesc, pentru că ești terenul fertil pentru nebunia mea,

Recipient pentru tăcerea care îmi clocotește pe buze,

Ești Iadul care îmi anesteziază demonii din corpul meu.

Îmbrățișez visul ăsta care mă trimite până pe marginea prăpastiei,

Un abis care-mi atârnă pe buze și se încurcă în tremurul unui vers.

Semăn cu flacăra unei lumânări care arde timid,

Arde atât de mic în comparație cu imensitatea ta,

Cu forme neregulate care oftează în forme de abandon.

Am o flacără în gât care mă sufocă și mă arde,

Destinată pentru două suflete care trăiesc într-un Eden departe.

Sunt doar o elevă care a ajuns la lecția iubirii

Și o trăiește de la haos la extaz,

Care se dezbracă de toate hainele sufletului,

Ca să se topească în focul din ochii tăi de gheață.

Miroși a cer, dar ești un sanctuar în care-mi jertfești inima,

O ploaie de plăcere, o muzică cerească

Și păcatul meu divin, binecuvântat,

Care-mi dă aripi și mă ajută să zbor, fără a părăsi pământul.

Pledez pentru statutul de nebună, nebună după tine,

Alerg prin ploaie și strig cu ferestrele deschise,

Dărâmă ziduri și bariere, subjugă și devine sclava emoțiilor,

Care deschide cutia Pandorei, căutând armonie și ordine.

Dacă aș fi o sirenă, marea ar fi lumea mea,

Aș cânta în nopțile nedormite și aș seduce muritorii,

Dar eu nu sunt sirenă, sunt o femeie și nu orice femeie,

Ci una, pe care gura ta o duce în delir și îi este și viață și moarte. ~

~ Odine ~

~ Dacă tu ești păcatul, atunci vreau să aleg Infernul ~

~ Dragostea nu se consumă cu foc și nici apa nu o poate stinge,

Dragostea e mereu cu mine, peste tot

Și te iubesc așa cum marea iubește nisipul,

Cum pescărușii iubesc apusul de soare,

Cum noaptea iubește Luna,

Te iubesc cum macii iubesc libertatea unui câmp roșu,

Tu, cel care ești ca un tremur care mă controlează

Și trezește în mine dorința de a trăi dincolo de limite.

Alături de tine...

Nimeni nu poate sta departe de foc

Fără să vrea să se prăbușească în păcat.

Închide ușa și dă lumina mai mică,

Să fim departe de ochii șerpilor,

Care pândesc inimile ce bat împreună.

Ascultă-mi sufletul și să nu îți fie teamă de tremurul său,

Dar atât de asemănător cu al tău,

E ca un val ce se lovește puternic de stânci

Vine cu putere și se unește cu ele, se ondulează,

Așa sufletul meu se echilibrează, când mâinile mele

Ating fiecare rotunjime a corpului tău.

Ș accept compromisul ăsta să rămân,

Să te iubesc mai mult decât oricine altcineva pe lume,

Să fiu doar parte a nopților din viața ta,

Să rămân parte a păcatului de a iubi,

Să te sărut și să fiu a ta dincolo de toate, dincolo de imposibil.

Sunt ca un râu, care se scurge în marea ta,

Primește-mă cu brațele deschise și fără suspiciune,

Sunt corpul care își dorește să se contopească cu tine...

Tu, doar învelește-mă în valurile brațelor tale,

Fă-mă una cu tine, înconjoară-mă cu tine și acoperă-mă cu sarea ta

Temperează-mi visele sufletului meu cu aroma păcatului capital,

Lasă-mă să gust, să beau și să mă hrănesc cu tot ceea ce înseamnă viața ta,

Iar dacă tu ești păcatul, atunci vreau să aleg Infernul. ~

~ Odine ~

~ Îți închiriez inima mea ~

~ Dragul meu...

Îți închiriez inima mea, nou renovată, în care să te poți muta.

Este cochetă, în zonă rezidențială și liniștită,

Cu terasă spațioasă și vedere la mare.

E veselă și însorită, izolată termic și acustic.

Este ideală dacă îți dorești să trăiești iubirea romantică.

Inima mea se poate plia pe placul tău,

Totul din interior este plin de căldură sufletească

Și ai nevoie de ani de zile să îi poți cunoaște toate colțurile.

Este ideală pentru a locui o viață în ea,

Pentru că ești neconformist, iar valoarea... de neprețuit.

Inima mea nu are acoperiș, pentru că are vedere la cer

Ș posibilități nebănuite și infinite.

Este ideală pentru cel ce visează și nebunului de iubire,

Ferestrele sunt largi, iar lumina îți umple sufletul,

Iar ușa este întotdeauna deschisă pentru tine.

Mai sunt câteva fisuri pe pereții ei,

Dar împreună le vom umple cu tablouri de fericire.

Intră să o vizitezi, iar când te vei muta cu toate bagajele vieții

Vei vedea cât de mult o să îți placă,

Te va accepta cu toate mofturile și toate lucrurile personale pe care le-ai strâns de atâta timp. ~

~ Odine ~

~ A fost scris... să dominăm iubirea ~

~ Inima mea este pe partea dreaptă,

Pentru că în partea stângă te-am pus pe tine să mă iubești,

Iar acum și inima și mintea și corpul meu îți aparțin.

Te-am lăsat în viața mea..

Pentru că am înțeles, că nu pot să lupt cu propria-mi inimă,

Am decis să te iubesc...

Pentru că am simțit, că altfel nu voi mai putea exista,

Te-am pus pe locul principal...

Pentru că mintea mea este tot timpul ocupată cu tine.

Amândoi suntem un foc pur,

Care ard cu priviri care se caută, săruturi interzise,

Mâini care se strâng de jur împrejur,

Două corpuri care se refugiază, doi îndrăgostiți,

Două trupuri ce dansează , conduse de sentimente și dorință.

Noaptea trecută amândoi am fost paranteze eterne de timp

Am transformat elementele naturii în decor de păcat,

Și nimeni nu știe despre ce vorbesc tăcerile din ochii noștri,

Despre cântecul care toarnă lavă incandescentă,

Sau pielea lovită de buze și urme de dinți.

Ochii tăi îmi dau lumină ca zorii zilei,

Gura ta îmi dă viață și pentru ea respir,

Vocea ta este cadența simțurilor mele,

Pentru inima mea,

Iar tu.. tu ești dorința mea ascunsă

Cea pe care o aștept ca un răsărit de Soare.

Pentru că a fost scris ca eu și tu să devenim un manuscris,

Cu săruturile, îmbrățișările, cu bucurii și extaz,

A fost scris ... iar acum ne protejăm pentru că a fost scris,

Ca tu și eu să dominăm iubirea, ca tu și eu, să devenim unul. ~

~ Odine ~

~ Dragostea e capabilă să te facă să te simți ridicol, în cel mai frumos mod posibil ~

~ Promit să te iubesc fără limite,

Să te sărut ca și cum ar fi mereu sfârșitul lumii,

Să alerg spre tine atunci când tu vei merge agale,

Să zbor când tu vei alerga spre mine.

Promit că te voi îmbrățișa până în adâncul oaselor,

Să trec dincolo de carne cu o foame absolută,

Să găsesc fericirea în dulcele absurd.

Promit și o să reușesc fără ezitare,

Promit să insist și să lupt, să te descopăr, să învăț și să te învăț,

Cu bucuria unei păsări în zbor,

Căci gura mea e gura ta, sărutul meu e al tău,

Mă ai în brațele tale și mă simt în viață,

Cu un entuziasm care arată ca o nebunie.

Dar nu voi înceta să fiu aceiași femeie care am fost mereu,

Aceiași femeie care e independentă, dar care s-a îndrăgostit de tine,

Voi fi o mie de femei într-una singură, dar mereu și de fiecare dată a ta,

Asta pentru că îmi place ce ai făcut din mine,

Îmi place femeia care a devenit cu tine,

Cea care se pierde în preajma ta, dar care te dorește,

Cea care este cea mai liberă prizonieră din univers,

O sclavă fericită din întreaga lume.

Nu o să urmez un manual cu instrucțiuni,

Pentru că manualele dau doar bucăți de dragoste, fragmente de iubire,

Iar dragostea nu e împărțită pe bucăți.

Dragostea se consumă fără reținere, pentru că dacă este moderată nu mai e iubire,

Nu trebuie să te facă să te simți ridicol că ești îndrăgostit,

Ci ești ridicol atunci când nu vrei să te îndrăgostești,

Pentru că dragostea e capabilă să te facă să te simți ridicol, în cel mai frumos mod posibil. ~

~ Odine ~