~ Unde suntem noi, e o parte a eternității...
Unde vibrăm noi, e pătura sacră a cosmosului...
Unde ne iubim noi, se rotesc toate galaxiile...
Unde suntem noi, atunci când nu mai suntem pe pământ?
Când respirația noastră, urcă pe cele mai înalte vârfuri
către cer
Și iubirea vindecă totul, crează totul și consumă tot,
Acolo unde existăm noi doi, într-o singură ființă?
Acolo unde inima sfântă, bate infint...
Unde toate învățăturile se termină, pe marginea dragostei
perfecte
Și realitatea este confuză?
Unde timpul și spațiul nu mai există în mintea primară,
Unde există un singur adevărc și totul are potențialul
perfect și complet?
Acolo... este singura noastră casă, dragostea dată și
primită,
Cea care ne modelează, ne hrănește, ne păstrează și salvează
de tot ce e murdar.
Dragostea suntem noi doi, ceea ce ești tu, ceea ce sunt eu,
Iubirea care ne unește și trăiește în fiecare colț din noi,
în fiecare atom,
Cea care respiră, aleargă, zboară, cea care inundă galaxiile
și face universuri.
Ea este cheia, steaua nordului, lumina, adevărul, mântuirea
sufletului,
Cea care depășește toate testele și ne face inimile să bată,
cea care ne compune.
În mijlocul micului nostru infinit, dimensiunile sunt
infinite,
Fiecare atom din noi cunoaște calea spre perfecțiune, calea
iubirii necondiționate,
Unde nu mai contează nimeni și nimic și unde doar noi doi
existăm,
În fiecare pas, în fiecare poveste, ca o ștampilă care s-a
impregnat în noi.
Noi doi suntem dragoste, suntem eternitatea infinitului.
Restul?..... e zadarnic.
Căci noi doi suntem unul... și galaxie și grăunte de nisip
și atom,
Suntem o singură ființă, dar care umplem universul,
Povestea care am construit-o, noi suntem suma tuturor
minunilor,
Magia care ne unește.
Și cât de frumos, este să fim acea ființă care suntem când
ne iubim,
Binecuvântați și atât de norocoși, să trăim în aceiași
respirație! ~
~ Odine ~
- Ce faci fată?
- Te iubesc ursule!
- Ce faci fată?
- Te iubesc ursule!