~ Noaptea locuieşti cu mine ~

~ Tu nici nu şti cu câtă dor,

Te strig în vise şi mă omor,

Că nu mă auzi şi pleci departe

Fără să te mai uiţi în spate.

Încerc să ţip doar să m-auzi,

Să nu priveşti cu ochii cruzi,

Dar sângele rece din vene,

E îngheţat demult în tine.

Căci dimineaţa s-a ivit,

Şi ai plecat aşa grăbit,

Iar eu accept şi-o să suport,

Că n-ai vrut iubirea ce ţi-o port.

Te-am aşteptat atâtea vieţi,

Şi-n tot atâtea dimineţi,

Să mă trezesc cu tine alături,

Nu în alt pat, în alte pături.

Tu în altă viaţa locuieşti,

Unde adormi şi te trezeşti,

Pe cine îmbrăţişezi mereu

Şi cine este-n locul meu.

 

Eu m-am născut din a ta coastă,

Sunt ca o Eva în viaţa asta,

Şi de nu vrei şi de nu vreau,

Eu lângă inimă îţi stau.

Doar că destinul meu e scris,

Să accept că te am doar în vis,

Ziua lângă altă Evă îţi e bine,

Dar noaptea locuieşti cu mine. ~

~ Odine ~

~ Cadoul meu ~

~ Ai fost cadoul cel promis,

Ai fost dragostea vietii mele

Ai fost iubitul meu din vis,

Si Luna printre stele.

Si daca maine as pleca,

Din lumea asta mare,

As fi sti c-am cunoscut iubirea,

Si n-a fost trecatoare.

Si daca-ar trebui sa traiesc,

Sa uit ce impreuna am simtit,

As prefera acum sa ma ofilesc,

Precum floarea fara asfintit.

Si daca n-as mai simti vreodata,

Atingerea mainilor tale moi,

As pastra in inima curata

Amintirea a ce-am trait amandoi.

Iar daca timpul te va mai aduce inapoi

Sa ma strangi in brate ca pentru ultima data,

Sa ma iubesti de parca lumea s-ar opri pentru noi doi,

Si nu m-ai mai vedea vreodata.

Si-am indurat durerea ani, pentru a iubi,

Sa imi scrie in suflet eternitatea,

Oare cati ar face asta pentru a dori

Sa stie ce inseamna cu adevarat dragostea? ~

~ Odine ~

~ Ţi-am pus inima în piept ~

~ Dă-mi iubire şi mă cheamă

Să-ţi pun inima în palmă,

Şi apoi mai liniştit

Vei pleca spre asfinţit.

Şi îţi scriu cu nebunie

Cea mai mândră melodie,

Să o cânţi în orice clipă,

De-oi pleca iaraşi în pripă.

Ea să-ţi mângâie buzele,

Sufletul şi urechile,

Inima s-o încâlzească,

La viaţă să te trezească.

Ţi-am pus inima în piept,

Ca să şti că te aştept

Să vi să mi-o înapoiezi

Lângă mine să te-aşezi.

Să nu mai pleci vreodată

Cât o ţine viaţa toată,

Să fim unul lângă altul

Pân’la cerul prea înaltul. ~

~ Odine ~

~ Sunt o femeie ~

~ Nu sunt o păpuşă dragă iubite,

Să apar la braţul tău fără minte,

Să zâmbesc frumos cu privirea senină,

Să dansez cum doreşti ca o balerină.

Nu pot fi modelul perfect pentru tine,

Am suflet şi viaţa şi ţipă în mine,

Iar ochii senini lacrimi să verse,

Să arate tristeţea viselor arse.

Nu sunt de plastic să nu-mi mişc figura

Să spun ce nu-mi place, să nu deschid gura,

Nu pot să aştept într -un colţ pe coridor

Fără să-mi pese că sunt doar de decor.

Nu sunt doar o păpusă iubite,

Sunt o femeie şi nu poate admite,

Să nu aibe dorinţe, păreri şi opinii,

Să-şi ţină ascunşi şi-n lanţ neuronii.

Gândesc, trăiesc, visez şi mă doare,

Să îmi văd rolul de decor pe culoare,

Nu sunt o păpusă să fiu admirată,

Sunt o femeie ce se vrea respectată.

Atât am de zis şi dacă nu-ţi place,

Ieşi pe uşa vieţii şi nu te întoarce,

Dar nu aştepta să-mi tai din zbor,

Să fiu pentru tine, o păpusă în decor. ~

~ Odine ~

~ Pictează-mă ~

~ Pictează-mă ca pe acea femeie,

Ce-ar coborâ în Iad ca să te scoată,

Ce-ar îndura mii de războaie,

Fără să ştie de teamă, sau dacă o să poată.

Pictează-mi mâinile ce te-au atins,

Şi te-au mângâiat cu atâta drag

Cele ce în braţe te-au cuprins,

Şi care te aşteaptă încă-n prag.

Pictează-mi zâmbetul care apare,

Atunci când la tine mă gândesc,

Când tu îmi eşti precum un soare,

Şi de dorul tău, eu mă topesc.

Pictează-mi ochii plini de lacrimi,

Ce te privesc atunci când pleci,

Când ieşi grăbit pe uşa lumii,

Iar ei rămân, atât de seci.

Pictează-mi urechile ce vor să audă,

Doar vocea ta  ce le mângâie,

Cea care face trupul să-mi asudă

Iar inima să-mi pâlpâie.

Pictează-mi fruntea sărutată

De ale tale buze calde,

Şi părul de pe umeri ce tresaltă,

Şi curge roşu în cascade.

Pictează-mi privirea blândă,

Aşa cum sunt, plină de vicii,

Căci eu sunt a ta Giocondă

Iar tu eşti, al meu DaVinci. ~

~ Odine ~

~ Mă vei iubi oare? ~

~ Miroase sufletul din mine,

A flori pierdute în asfinţit,

Culese doar printre suspine,

Din clipa în care m-am rănit.

Iar vântul părul mi-l răsfiră,

Privind în zare spre apus,

Şi sufletul mi se deşiră

De la cuţitul ce m-a străpuns.

L-ai aruncat la nimereală,

În ţintele din jurul tău,

Fără să ţii socoteală,

Că-l vei străpunge, chiar pe-al meu.

Şi ai jurat că n-ai să poţi vreodată,

Să mai răneşti inima care,

Ce vrei alături de a ta să bată,

Şi să-ţi aducă vindecare.

Chiar şi rănită de cuţit în spate

O spun mereu ca pe-o cântare,

Te voi iubi o eternitate,

Dar tu mă vei iubi oare?

Iar dragostea se-mparte toată,

La cel ce mi-a lovit destinul,

Şi chiar de sunt de mulţi dorită,

Eu am ales să fi TU, acel, UNUL. ~

~ Odine ~

~ Vrăjitorul ~

~ Mă rog seara la luna plină

Să îmi aducă în suflet lumină,

Vrăjile să le topească,

Inima s-o liniştească.

Tu, Vrăjitorule ateu

Mi-ai luat inima ca pe trofeu,

Şi-ai hrănit-o cu cuvinte,

Şi cu false jurăminte.

Ochii îmi sunt umezi mereu

Şi mă topesc de dorul greu,

De dorul unui vrăjitor,

Cu multe roluri de actor.

Ai amestecat la poţiuni,

Făcute din promisiuni,

Şi din dorinţe ameţite,

Din pasiuni dezlănţuite.

Toate au fost amestecate

Dar fără pic de sentimente,

Ţie, vrajitorule actor,

Nu ţi-a păsat că o să mor.

În palmă m-ai ţinut ascunsă,

Iar inima de ace pătrunsă,

Şopteai în urechi descântece,

Să mişti fluturii în pântece.

Degeaba mereu m-ai dorit,

Căci niciodată nu m-ai iubit,

Desfă-mă tu de vraja ta

Să pot trăi, să pot uita.

Te rog deschide larg podul palmei

Să mă desfaci de vraja dragostei,

Dar să-mi dai drumul uşor

Să nu mă doară şi să nu mor. ~

~ Odine ~