~ Vino și înnebunește-mă! ~

~ Vino și înnebunește-mă! 

Sărută-mă și oferă-mi focul iubirii,

Fă-mă să mă simt în mâinile tale numai o mângâiere

Și-am să mă predau cu corpul, simțurile și inima.

Vino și înnebunește-mă! 

Fă-mă condimentul vieții tale și susține-mi pasiunea,

Dezbracă-mă de toate scuturile ce le-am ridicat

Și hrănește-mi marea mea de tandrețe.

Vino și înnebunește-mă!

În valuri de lavă fierbinte, fă-mi mintea vraiște,

Poate așa se vor aranja lucrurile altfel,

Căci oricum e numai dezordine în ea.

Vino și înnebunește-mă! 

Dă impulsuri corpului meu prin palmele tale

Fă-mă să simt energia electrică ce mă aduce la viață

Și furtuni de foc vor exploda purificându-mă de un trecut dureros.

Vino și înnebunește-mă! 

Fii surpriza înstelată în noaptea mare

Luceafărul care îmi ghidează existența

Steaua mea polară.

Vino și înnebunește-mă! 

Lasă-ți mâinile să călătorească pe pielea mea

Închide ochii și hai să zburăm împreună,

Să ne sincronizăm în magia numită ”iubire”! ~

~ Odine ~

~ Sunt doar a ta, cântă-mă ~

~ Înfășoară-mi sufletul

Și stinge-mi focul ce m-a epuizat de atâta dor,

Mângâie-mă așa cum numai tu o faci,

Și umple-mi mintea cu sirene,

Cu păduri și flori și lumi unde nu există decât iubire.

Spune-mi că mâine va deveni eternitate,

Că voi trăi ca o ploaie neîncetată de vise,

Că voi privi spre orizont

Și în fiecare zi mă voi naște pentru tine.

Să-mi vorbești încet, căci nu vreau să ne tulbure nimic

Și să mă săruți cu buze uscate de foame continuă,

Să mă duci până la punctul de fierbere,

Căci tu ai scuturat de praf dezamăgirile suferite,

Ai mângâiat tulburarea mentală,

Ai acoperit urmele vechi ale fantomei unei iubiri pierdute.

Te rog să nu mă oprești din iubit,

Să nu mor arsă de dorința ta,

Să mă păstrezi doar pentru tine și să mă găsesc mereu în tine,

Căci sunt doar a ta, un instrument de iubire, cântă-mă.

Dacă voi fi în mâinile tale și voi vibra,

Voi fi un violoncel,

Dacă gura ta va fi deasupra gurii mele

Voi fi un cuvânt de iubire,

Dacă vei fi un tremur pe care să-l gust,

Voi deveni un sărut,

Dacă voi fi un bilețel scris,

Voi fi unul de dragoste,

Dacă voi primi suflarea ta

Voi fi viață, cântec...

Voi putea fi val, nisip, mare,

Voi exista numai știind că te iubesc. ~

~ Odine ~

~ Îți pot fi ”totul” și tot nimicul tău ~

~ Îmi pierd capul pentru muza căreia mă dăruiesc fără întrebări,

Ești un vrăjitor, fermecător și ademenitor,

Din a cărui vrajă nu vreau să mă trezesc.

Plouă cu foc de fiecare dată când mă gândesc la tine,

Plouă cu foc în mintea, de fiecare dată când te simt,

Mă transform în incendiu, încolțești în inima și sufletul meu.

Mă trezesc că ard între foile sufletului în care mă dezvălui,

Transpir în vise când îmbrățișez focul,

Mă aprinzi ca jăratecul Infernului și mă mistui.

Îmi place cum mirosul tău se amestecă pe pielea mea

Și-ți simt prezența înainte de a mă atinge,

Înainte de a îmi pune buzele pe gât sau a-mi șopti în ureche,

Fiecare licăr de lumină e o dorință și nopți magice,

O speranță, o iluzie, un vis, momente de neuitat,

Pe care le trăiesc într-un prea plin

Și vreau să ard în focul pe care îl provoci,

În trupul, mintea, inima și sufletul meu.

Pielea mea vorbește și transmite tandru un limbaj inepuizabil,

Ochii tăi sunt mâinile care îmi dau răspunsul mângâierilor de mătase

Și mă înseamnă pe suflet pe veșnicie să-mi predau inima

Și să dau din aripi fără țintă pe o pajiște plină de petale.

Nu știu ce-mi faci sau cum faci, dar nu am de gând să te întrerup,

Nu-mi pasă de gândești sau cum vei gândi în viitor,

O simplă privire, un cuvânt și chiar tăcerea ta îmi e suficientă,

Căci tăcerea asta întinsă între noi, este a două armate gata de luptă

Ce luptă în cea mai mare bătălie a vieții, bătălia în dragoste,

Unde sunetul spadelor se aude în gurile noastre,

Iar carele de război ard în flăcări în artere.

Să nu mă trezești, nu fără tine, pentru că dacă sunt prinsă,

Vreau să fiu prinsă lângă tine.

Îți pot fi cea mai întunecată dorință sau serenitatea unei zile,

Pot fi cea mai dulce femeie dar și cea mai sălbatică,

Îți pot fi ”totul” și tot nimicul tău. ~

~ Odine ~

~ Când ajungi să găsești diamantul, toate cioburile își pierd importanța ~

~ Hai, vino în fața mea și lasă-mă să te privesc cu atenție.

Ne-am născut să iubim crescând ca o flacără,

Să ajungem mai apoi o cenușă,

Cu un foc ce ne mistuie cu flăcări iluziile.

Încă suntem doi străini care ne descoperim,

O briză de munte cu aromă de iarbă umedă și proaspăt cosită,

Doi nebuni care iubim natura, dar care ne interzice să iubim.

Suntem aerul care ne lipsește, pentru că nu avem timp să-l inspirăm de săruturi,

O tornadă de dorință pură, care devastează fiecare moment cu foamea noastră.

Suntem oxigenul scris cu numele pe cer, forme imateriale captive în trupuri,

Ne abandonăm în ele, dar sufletul și inima noastră aparține altor ființe.

Vino, dar vino și coboară-mă din cer ca pe o stea căzătoare

Și stai o clipă și lasă-mă să te inspir ca pe aerul care mă purifică,

Fără promisiuni goale pline de perfecțiune și fericire veșnică,

Doar cu inima, inima mea care bate în mâna ta.

Voi fi valul care eșuează pentru tine și devină o oază de plăcere,

Flexibilă să fiu aproape cu strigăte de plăcere, sau lacrimi de fericire.

De fiecare dată când pielea mea e lângă pielea ta, simt senzația de arsură

Și sunt pregătită să ard în Iadul de pe pământ,

Ca un foc de tabără într-o armonie perfectă,

Cu inima, trupul, sufletul și mintea, care bate la ușile păcatului,

Doar tu și eu, în lumina nopții,

Să dansăm și să ne transportăm spre nirvana, Rai sau Iad.

Am ajuns să te iubesc într-un mod în care nu aș fi crezut că poți iubi pe cineva.

Dacă va fi menit să fie, va fi, iar vântul va sufla în favoarea noastră,

Dar dacă nu, atunci nu mai vreau să sufăr din dragoste.

Cea mai frumoasă parte a vieții este când ajungi să găsești diamantul,

Căci atunci toate cioburile de sticlă spartă la care ai ținut atât, își pierd importanța. ~

~ Odine ~

~ Am devenit o oarbă care te urmează și te invit să orbești alături de mine ~

~ M-ai făcut să concep păcatul de eliberare a dorinței,

La fel de pur ca o rugăciune care mă apleacă de spate

Și mă face să implor toți sfinții în toate rugăciunile posibile.

Am ajuns din războinica ce se lupta și cu morile de vânt,

Să mă predau ca o armată de soldați, unei singure persoane.

Ești un potir care hrănește zeul nemuritor din mine,

Cu pasiune, dorință și cele șapte păcate de moarte,

Un sculptor care mă modelează în mâinile sale

Și lovește cu nicovala măruntaiele mele, fără să simt durerea.

Toată senzația asta de visare,

De a mă pierde în lumina ochilor tăi,

De a întâlni paradisul de pe buzele tale,

De a savura fiecare centimetru al pielii tale,

Încet, dar lacom, ca Iadul care mă arde sub atingerea ta,

Să ajungă singura mea legătură de viață și speranță.

Îmi aparții, fără să fii al meu și asta pentru că ai anumite părți ale mele,

Iar tu ești parte importantă din sufletul meu,

Mă ai, dar nu mă simți, te simt, dar nu te am.

Uneori am iluzia că te aud vorbind ca un ecou în urechea mea,

M-ai transformat în ceva ce nu îmi mai aparțin,

M-ai transformat într-o oarbă care a uitat de visele mele și am ajuns să le urmez pe ale tale,

M-ai transformat într-o oarbă care a uitat cine este și am devenit femeia care o vrei tu să fiu,

Am devenit o oarbă... pentru că te-am căutat tot timpul în altă parte decât erai,

Am devenit o oarbă, dar una care te urmează și te invit să orbești alături de mine. ~

~ Odine ~

~ Vreau să fim la timpul prezent ~

~ Am fost o adiere de nisip,

Valuri de respirație în ocean,

Ziduri de piatră lovite de ape,

Incendiu înainte de zbor.

Am fost râuri în vârtejuri de foc,

Am fost gheață fierbinte,

Nori volatili de oțel,

Căderi de cascade în aer,

Vapori de piatră eternă.

Am fost valuri de suspine,

Uragane în deșert,

Bule de intervale îngropate în timp.

Am fost murmur de lavă,

Cenușă spulberată în vânt,

Am fost și carbon și diamant, negru și alb,

Înălțare și cădere, Rai și Iad,

Am fost tu, am fost eu, gânduri și sentimente.

Nu am fost apă, aer, pământ și foc,

Am fost toate dintre ele... și mult mai mult,

Iar în timp ce lumea a continuat să se rotească,

Eu am continuat să dansez desculță,

Pe sunetul bătăilor de vise.

Nu vreau decât să fim la timpul prezent,

Să te iubesc dimineața înainte de a te trezi,

Să-ți simt sărutul intens și cald pe buzele mele,

Vreau să te simt în preaplinul inimii mele,

Vreau universalitatea iubirii,

Vreau să-ți colecționez visele înainte de a te trezi

Și prin vise să trăiesc în viață. ~

~ Odine ~

~ Inima mea e un loc special ~

~ Inima mea e un loc special

De la cea mai profundă dorință

La cel mai întunecat loc al durerii.

Ascultă-i balada care o cântă,

Închide ochii și visează și tu alături de ea,

Căci inima mea e specială,

Un loc ce va putea fi întotdeauna umplut

De tone de momente cerești...

Să nu uiți asta niciodată.

Îți simt mirosul cum pătrunde în esența mea

Și întră profund în fiecare por al pielii mele,

Mă uit în ochii tăi în infinit și fiecare privire,

E o cotitură de explozii incoerente în ochii mei.

Îmbrățișez melodia calmă cu o sete incompletă,

Înot în apele întunecare de foc și lavă,

Unde îmi găsesc vocea interioară

Și te ating... te ating fără teamă

Și tremur cu fiecare celulă, cu gânduri întortocheate,

Trasând un drum pe care pășesc oarbă.

Lumea de ieri nu mai există,

Cea de ieri dispare, iar cea de azi fuzionează cu tine,

Cu arome care dărâmă și reconstruiesc ceea ce sunt cu adevărat.

Și cu toate că tu nu vrei să faci parte din nebunia mea,

Te miros, te văd, te aud, te ating și îți simt gustul
Și îți fac loc în inima mea. ~

~ Odine ~