~ O femeie nu așteaptă un prinț, ci un om ~

~ Nu-ți mai pierde timpul cu mine,

Eu nu sunt un corp de care ai nevoie câteodată,

Nu sunt o gură ca oricare alta pe care să o săruți.

Nu am nevoie să mă tratezi ca pe toate femeile pe care le agăți

Și nici să-mi mai spui că ele nu înseamnă nimic pe lângă mine.

Eu am nevoie de tine,

De brațele tale calde unde să adorm,

Am nevoie de omul care să-mi dea sfaturi atunci când nu știu ce să fac,

Nu cer altceva și în nici un caz ce nu ai putea da.

Dar atunci când ești cu mine vreau să fii trup și suflet,

Nu numai trup și nici suflet rătăcit aiurea.

Nu-mi da promisiuni false, pentru că mă lasă rece,

Nu-mi pasă cât câștigi și nici unde locuiești.

Dragostea nu are preț, așa că nu te întreba ce ai de câștigat,

Ceea ce vei primi este dragoste douăzeci și patru de ore pe zi, șapte zile pe săptămână,

Dragoste sută la sută,

Dragoste în întregime, infinită,

Fără dată de expirare și fără garanție. 

Nu vrei să te implici? ok

Dar vreau să clarific niște lucruri,

În clipa în care vei părăsi locul, nu mai ai cale de întoarcere.

Știu, nu îți place sinceritatea asta dură,

Dar mă simt obligată să îți spun asta,

Nu mai merg justificările prostești,

M-am obișnuit ca în absența ta să fiu mult mai sigură pe mine.

Se numește maturitate și vei învăța și tu asta, stai liniștit.

Nu ai motive să te simți nici atacat și nici pus la colț,

Pentru că nu îți pune nimeni pistolul la tâmplă,

Dar nici nu vreau să aștept în gară un tren care rătăcește stațiile.

Îmi place să fiu o femeie liberă și fericită,

Iar fericirea este o alegere, nu o închisoare.

Fericirea nu este de a avea nevoie de cineva,

Ci de o împărți alături de cineva.

O femeie nu are nevoie să trăiască în confuzie,

O femeie vrea să-și construiască valorile împreună,

Să respire același aer, să împartă emoții, problemele, traume, vise,

Vrea să trăiască iubirea mai mult decât i s-a spus că se poate,

Pentru că poate să o facă, dacă este motivată.

O femeie vrea un bărbat așa cum este cu defecte cu tot,

Dar vrea ca el să își asume iubirea,

Nu mai așteaptă prințul ăla pe cal alb,

Dar așteaptă cu nerăbdare începutul unui roman de dragoste cu un om,

Căci povestea ei de dragoste nu este cu un prinț, ci un om. ~

 ~ Odine ~

~ În loc să plâng, am început să fumez ~

~ Nu mai plouă. Nici vântul nu mai bate,

Dar nici vremea nu știe ce vrea,

E în curs de hotărâre.

Am nevoie să mă calmez....

Te superi dacă mă duc să fumez o țigară?

În ultimul timp semăn cu coșul unei case care fumegă,

Care arde combustibil pentru a da căldură.

Eu dau combustibil agoniei,

Îi dau tutun, să se calmeze.

Mi-am oprit robinetul de lacrimi,

Pentru că era prea obositor,

Așa că în loc de plâns, am început să fumez.

Fumul este ca o eclipsă pentru demonii minții,

Așa amuțesc brusc și intră în stare de relaxare totală.

Doar o singură apropiere de buze, doar o țigară îmbrățișată de buze

Devine mai mult decât o dependență,

Devine un ritual care evocă ascultarea iluziilor mele

Și un consilier pentru nevroza mea.

Însă cu toate astea, fumatul este reconfortant și un auto boicot

Și astăzi nu are nimic de-a face cu tine.

Fumatul este o acțiune goală care îmi calmează nevroza.

O aromă ușoară, care lasă în gură un gust amar,

Un viciu social fără consistență,

O muzică nostalgică, un prieten grijuliu.

Fumatul este tot,

O evadare necontrolată,

Un declanșator pentru minte. 

Deci, nu mă judeca,

Dacă în loc să plâng, fumez,

E viața mea,

Pachetul este al meu,

Și nimic nu mă împiedică într-o zi să mă opresc.

Dar dă-mi voie să îți explic,

Tutunul ăsta îmi face mai bine ca tine,

Chiar dacă și tu și el îmi lăsați un gust amar,

Chiar dacă el îmi distruge plămânii,

Însă tu îmi distrugi inima.

Pot trăi respirând mai încet,

Dar nu pot trăi cu bătăi de inimă încete.

Iar acum, scuză-mă,

Mă duc să fumez o țigară, să nu încep să plâng. ~

 ~ Odine ~

~ Fiecare femeie este la plural ~

~ În nici o femeie nu e doar o singură femeie, ci mai multe

Și dacă am încerca să ne rezumăm la o frază, 20 de femei într-una.

Fiecare femeie este iubirea vieții cuiva, a ei însăși,

Doar ea decide care este cea mai bună culoare de păr sau coafură,

Doar cu oglinda negociază, să lase ce e mai frumos pentru a vedea alții.

Toate femeile sunt sexy, chiar și cele pioase. 

Absolut fiecare femeie are un aspect aparte care înseamnă mult pentru bărbatul care o iubește.

Fiecare femeie are instinctul matern, chiar și cele care nu au devenit mame, 

Ea are sentimente materne cu prietenii, cu iubiții, pacienții care au nevoie de îngrijire, cu un copil, cu un animal.

Fiecare femeie cântă când iubește și sclipește

Și când suferă plânge, se consumă în intimitate, apoi iese ca o învingătoare.

Fiecare femeie este super eroină zilnic, depășește temerile și insecuritatea de a fi mai aproape de ea, 

Fiecare femeie este un întreg portocaliu, un roz, un albastru, un verde, un adevărat curcubeu.

Fiecare femeie este o poetă atunci când suferă și în fiecare femeie există o exagerare.

Fiecare femeie este la plural

Și exact de asta nu există nici o modalitate de a îi prezice reacțiile ei,

Sau de a prevedea ce urmează să facă în clipa următoare, atunci când o crezi căzută,

Pentru că în fiecare din ele, trăiesc nu una, ci mai multe femei,

Care în timp ce una caută ceva, o alta fuge.

Fiecare femeie dezvăluie atunci când vrea să fie văzută și acoperă atunci când vrea să se ascundă,

"Cameleonul, nu are nimic de dezvăluit nimănui. La fel și o femeie.” ~

~ Odine ~

~ Alianța nu este un inel pe deget ~

~ Alianța este un inel, însă nu pe deget,

Este sensibilitate, este energia care ne face vulcani și briza mării. 

Alianța este înțelepciunea de a decide intensitatea atingerii,

Reciprocitatea intențiilor. 

Alianța este mirosul cafelei și sărutul de dimineață,

Alianța este inocența în a iubi oamenii

Și rezistența lor de a crede că e posibil să iubești așa.

Este dorința de a-ți cere scuze pentru ceva ce nu ai făcut

Și mâna puternică ce te ține și spune ”liniștește-te, singurătatea asta va dispare”.

Alianța e sigură că nu există balanța perfectă dintre diferențele și asemănările unui cuplu,

Este aceea în care părul tău se adaptează șamponului meu,

Plânsul de fericire din mijlocul nopții,

Atingerea ușoară a picioarelor și brațul pe spate așezat din timpul somnului.

Alianța e strigătul de teamă că supărarea nu va trece,

Chiar dacă ea trece și totul devine normal,

Continuitatea de a înota în marea iubirii și a neînțelegerilor,

Dansul în viață fără a ne păsa de ceea ce cred alții.

Alianța este dorința de a vedea lumea și nu este cumulată,

Este reînnoită în fiecare cântec pe care-l descoperim împreună,

Alianța este slăbiciunea care curge în lacrimi,

Deoarece nu are nici un motiv să se ascundă: se poartă în ochii deschiși.

Alianța este un inel, însă nu pe deget,

Este o alianță circulară, pentru că nu are nici început, nici sfârșit,

Și ceea ce unește, este sigur începutul unei iubiri eterne. ~

~ Odine ~

~ Fiecare femeie e un vulcan ~

      ~  Fiecare femeie este ca un vulcan. Singura diferență dintre noi este faptul că unele fac implozie, altele explodează. Dar în fiecare dintre noi trăiește o forță suprarealistă capabilă să depășească durerea, să supraviețuiască unei iubiri de gheață și să o topească cu propria ei căldură.

     Când va vedea pe cineva la pământ, femeia vulcan va exploda, nu pentru a distruge, ci a proteja. E capabilă să își consume tot combustibilul interior, până la a ajunge doar să fumege, însă nu se lasă până ce va construi un zid de protecție pentru cel slab. O mamă vulcan își va învăța copilul să fie exact la fel, să își expună propria părere cu orice preț, să lupte fără a da înapoi, ci să devină un învingător. Femeia care explodează, este femeia care îți va face cunoscut exact ceea ce vrea, ce îi place și ce nu, cea care nu se va feri niciodată să preia rolul bărbatului, să se pună chiar și în genunchi în fața acestuia și să îi propună căsătoria. Femeia explozivă, va fi prima în toate rândurile revoluțiilor, alături de bărbați pentru schimbare. Nimic nu o oprește, ea e leoaica ce vânează dreptatea.

       Femeia care face implozie, va exploda în interiorul ei, dar va crea. Va scoate artă din orice exprimare a inimii ei prea pline. Va fi delicată, romantică, se va refugia în trăirile interioare, se va lupta cu toți demonii din minte, dar prin porii ei va emana o frumusețe aparte, exact ca un trandafir care te atrage prin culoare și miros și care nu te rănește, cât timp îl lași să-și exprime frumusețea în felul său. Dacă vei încerca să îi faci rău, se va apăra cu toate resursele pe care le are în dotare. Ele sunt cele care fac revoluție prin creație, vor fi cele care conduc la luptă bărbații prin sprijinul care îl acordă sufletește. În iubire va lăsa bărbatul să se simtă bărbat, care va ști că are alături o femeie puternică numai prin felul său de a nu ceda.

     Asta este o forța pe care toate o avem, capabile de a revoluționa tot. Fără bannere sau steaguri, fără a ne duce în stradă, sau arăta în sânii goi mesaje să fim văzute. Femeia când vede o altă femeie vulcan, nu se simte amenințată. Când una explodează, ea aplaudă. Când alta face implozie nu o judecă, dar nici nu se simte vinovată și nici nu invidiază, deoarece vulcanii nu se distrug unii pe alții, dar împreună pot distruge cei mai mari dușmani, așa că rivalitatea ar fi inutilă. ~

~ Odine ~

~ Sper să nu existe măcar o secundă, în care să devii personajul secundar din poveste ~

~ Nu poți zâmbi așa, este interzis!

Nu poți să te uiți la mine și să crezi că în poezia mea ești un erou,

Când în realitate ești un eșec total. 

Nu poți veni să îmi schimbi cursul lucrurilor,

Pentru ca la sfârșitul zilei, să-ți reiei vechile obiceiuri.

Nu poți să mă îmbrățișezi și să spui că va fi bine,

Când pe mine mă sperie ce va urma să faci mâine.

Nu poți intra pe ușa din față în viața mea

Și când pleci, să sari pe fereastră.

Nu-mi poți invada viața pentru ca mai apoi,

Să mă lași să obosesc de atâta așteptare.

Nu-mi poți șopti la urechi cuvinte de dragoste

Și apoi să te sperii chiar tu, de ceea ce mi-ai zis.

Nu poți adormi așa pe coapsele mele, este interzis! 

S-ar amesteca cu trecutul și mi-aș da seama ce decizii stupide am luat,

Că lucrurile puteau fi diferite dacă aș fi acționat altfel.

Știi că nu ne mai putem întoarce înapoi în trecut,

Pentru că butonul de înapoi nu a existat niciodată.

E surprinzător cum lucrurile se întorc în mod constant,

Că atunci când am crezut că totul se încheie,

Apari spășit spunându-mi că știam de la început totul.

Este interzis să te tot învârtești gol de prejudecăți în mintea mea!

Îți interzic să-ți mai dai jos toate măștile pe care le pui în fața altora,

Să îmi arăți mie partea ta vulnerabilă.

Îți interzic să-mi mai zici ”te iubesc”,

Să oftezi când îți spun că nu vreau să mai aud nimic.

Vreau doar să trezesc sentimentele alea adormite în tine,

Să-ți fiu respirație în nopțile în care te îneci în melancolie,

Să fie altfel nu ca în trecut, pentru că ăla doare.

Îmi doresc să te lepezi de pielea trecutului și de omul nepăsător,

Fără a îți schimba pasiunea de a trăi viața cu intensitate,

Dar sper... să nu existe vreodată, măcar o secundă,

Să nu devii personajul secundar din povestea vieții mele! ~

~ Odine ~

~ Am fost confuzi, dar încă nu am pierdut lupta ~

~ Până astăzi am fost că generația care nu mai avea planuri,

Nu mai avea nici o scânteie în inimă care să fie aprinsă,

Nici o putere de a transforma peste noapte ceea ce trebuia schimbat. 

Până de curând renunțaserăm, nu avem nici o referință,

Munca noastră era lipsită de relevanță, iar calitatea vieții praf și pulbere. 

Ca să ne fi permis un apartament sau o casă în care să ne facem o familie părea ireal,

Sau să ajungem la vârsta pensionării și să așteptăm poștașul să ne aducă dreptul de bătrânețe.

S-a dat vina că suntem dependenți de smartphone-uri

Că internetul ne domină mintea și nu ne mai face să gândim logic.

Până de curând mergeam pe străzi pline de morți vii,

Sclavii maneliștilor care ne râdeau în față cu luxul lor

Și a politicienilor care nu știau decât grija pentru propriul lor buzunar.

Ne-am amăgit în trecut că viata noastră de adult va fi mai ușoară decât a părinților noștri,

Că vom avea libertatea pe care ei nu au avut-o, dar am trăit mai înlănțuiți ca ei,

Am trăit orbi, surzi, muți și conduși ca niște marionete,

Asta până când niște copii au trebuit să plătească pentru noi,

Pentru toată starea de nepăsare și orbecăială în care am tot trăit de 25 de ani,

Lăsând o mână de ”sataniști” la conducere, să saliveze zi de zi după șpagă.

A fost necesar să se mai plătească cu sângele unor copii nevinovați,

Ca noi, românii să ne trezim din somnul în care am dormitat atât amar de vreme

Și să ne pregătim de luptă... nu cu arme, 

Ci să ne luăm de mână și în ”Colectiv”,

Să arătăm moși-strămoșilor noștri că nu au vărsat sângele lor ca noi să ne vindem țara,

Și să dărâmăm un sistem corupt care nu ne mai reprezintă.

Am fost confuzi, dar încă nu am pierdut lupta

Acum știm ce vrem și asta înseamnă că avem jumătate de bătălie câștigată. ~

~ Odine ~

~ Am renunțat la coronița, mi s-au pus de prea multe ori coarne ~

~ Uneori femeia din tine merge cu capul plecat și mintea aiurea

Și auzi ca prin vis o voce care te întreabă:

” De ce mergi cu capul plecat prințesă, să-ți cadă coroana? ”

Nu te mai interesează de nimic, abia respiri

Și ceea ce odată te făcea să te simți o prințesă,

Acum nu-ți mai pasă de ce se întâmplă,

Chiar și de ar cădea coroana aia, cu spinii ei cu tot.

Nu ai o direcție anume și ai impresia că în stomacul tău,

E pumnul unui boxer profesionist.

Gâtul ți-e uscat, abia respiri, gura amuțită nu mai spune nici un cuvânt,

Iar pe interior ți se pare că inima îți sângerează.

Ai auzit foarte clar fisura care a avut loc în piept,

Atunci când s-a trezit din visul frumos.

Îți dai seama că nimic nu durează pentru totdeauna

Și că tot mai puțini oameni de valoare mai există.

Că în dragoste ca și în viață, nimic nu este ceea ce pare

Și că nici toată ciocolata din lume nu ți-ar putea îndulci zâmbetul.

Parcă nu mai ai respirație, nici puls, nu ți-e cald, nici rece,

Nu ți-e sete, nu ți-e foame, nu simți nimic, decât o amorțeală.

Nici măcar poftă de viață parcă nu mai ai,

Realizezi că prinții nu există... și nici prințesele.

Ca prin senin auzi din nou vocea aia și niște ochi ațintiți asupra ta,

Te privesc de parcă ar observa ceva greșit.

”Ce faci dacă va cădea coroana? Renunți la ea? ” 

Am renunțat deja.... nu mai am coroană,

De prea multe ori mi s-au pus coarne. ~

 ~ Odine ~

~ Dragostea nebună înseamnă să nu te sperie plictiseala de peste 20 de ani ~

    ~ Sunt o romantică și nu pot schimba asta. Noaptea îmi aruncă mereu idei la picioare și mă simt nevoită să le aleg aproape în ultimul moment, indiferent de întunericul din cameră, de somn, sau de obligațiile de a doua zi. Deși este ușor de imaginat, nu este atât de ușor de explicat, chiar dacă mie mi se pare că este evident. Mă arunc cu capul într-un râu de gânduri care mă fac să elucidez povești, planuri nebunești, prezentul, viitorul, iar ele se grăbesc în capul meu să intre în camera luminată difuză.

       Tu stai liniștit, fără zgomote și dormi, gândurile nu-ți vorbesc și a doua zi ești odihnit. Eu nu am liniștea asta și atunci mă concentrez pe gândurile tale și totul curge de la sine. Am ajuns să îmi fie mai ușor să intru în mintea ta, decât în a mea. Sunt un om atât de simplu, dar cu o minte atât de complicată și complexă, încât și mie îmi este greu să navighez acolo de multe ori.

     Mă așez cu laptopul în brațe, în mijlocul pustietății minții mele, singură, eu cu mine și scriu și scriu și scriu, fără să știu prea bine ce vreau să exprim. Și atunci mă gândesc la tine și începe magia. Inspirația întotdeauna întrece raționamentul, pentru că vine fără să mai gândesc în detaliu, ci sunt doar cuvinte înghesuite în fraze și paragrafe.

       Întotdeauna am citit regulile abia după ce le-am încălcat. Mă plictisesc regulile, dar sunt necesare în societatea de azi. Cui îi pasă, dacă tu te trezești că ai încălcat un contract, doar că nu ai avut răbdarea să-l citești literă cu literă, ci ai luat totul pe sărite? Doar că unele reguli nu sunt scrise, ci trebuie să le citești în oameni, pentru că și alți oameni le încalcă frumos și cu zâmbetul pe buze și cazi tocmai tu, cel care ai luat totul pe încredere.

        La fel și în dragoste, nu totul e pe încredere. Cel care vrea să ajungă pe culmile măreției dragostei, trebuie să fie pregătit să treacă și prin adâncurile disperării, așa se spune. Mie nu îmi plac jumătățile de măsură, poate de asta am ales inconștient mereu oameni complicați, cu relații complicate, sau ascunse, sau în mai multe relații, sau cum o mai fi. Am ales fără să știu asta și m-am trezit într-un haos care nu îmi aparține, da îi aparțin lui. Și atunci am încercat să scap de el.  Doar că acea încredere care o dădeam eu, nu o și primeam la rândul meu, din partea opusă.

      Da știu dacă te trezești într-o relație greșită, ia-ți papucii și fugi. Aiurea... fugi dar inima face stânga-împrejur. Cu ea ce faci? Ea ajunge să te facă să te dai cu capul de toții pereții care îi ai în jurul tău, să faci gaură prin ei, dar să te duci acolo unde vrea ea. Mintea comentează la toate, inima dă delete, iar dacă o enervează mintea, îi dă și ignore și o scoate și din lista de prieteni. Ele se ceartă și tu ești în dilemă. Ești jucăria lor de cârpă pe care se bat și ajungi să te facă franjuri.

      Pe tine ajunge să te doară din ce în ce mai tare, iar cel cu toate complicațiile din viață, parcă ți le transferă ție pe toate. El doarme liniștit și tu ai insomnii. El se gândește cum să își planifice timpul cu atâtea relații pe cap, tu nu ști cum să scapi de una care te dă peste cap. Sfaturi? Ohohoo primești de peste tot, toată lumea e plină de sfaturi și pilde inteligente. Câți le urmează? Numai cei care nu trăiesc prin inimă, sau cei care au inima doar pentru a le umple venele cu sânge. Când iubești cu inima, nu ai opțiunile astea.

         Vezi eu sunt simplă cu o minte complicată, tu ești complicat cu o minte simplă și odihnită. A devenit ceva atât de normal să stai în complicațiile astea, încât habar nu ai avea cum e să fii într-una simplă. Una în care peste 20 de ani să te plictisești în fața televizorului, iar femeia de lângă tine să facă murături și zacuscă. Pentru mine asta înseamnă dragoste nebună, să fii atât de nebun încât să nu te sperie plictiseala aia de peste 20 de ani, să te arunci acum orbește în ceva atât de simplu, dar atât de complicat de frumos. ~

P.S. Sper că nu v-am plictisit :)

~ Odine ~

~ Dragostea pentru mine este un bărbat, al cărui timp ești ”tu” ~

      ~ Am învățat să văd mai bine realitatea. Să-mi echilibrez viața în comparație cu visele, să-mi organizez stelele norocoase ca să știu ce mă așteaptă. Perioada în care trăim este astăzi. Nu are nici o importanță să tânjesc după un viitor definit cu mii de "dacă". Acum învăț să apreciez ceea ce cred, ceea ce simt, ce îmi place, ce mă doare, sau ceea ce a fost vreodată. Omul responsabil vrea să construiască propria sa lume cu alegerile corecte, ghidate de dragoste și bunătate în inimă.

      Mă uit pe geam cum plouă și văd cum stropii de ploaie se preling pe sticla aburită și mă gândesc la  anul trecut și la oamenii dragi care i-am pierdut din lumea asta. Am înțeles atâtea, că nu poți fugi de ploaie, dar cu dragoste poți supraviețui în orice furtună, oricât de puternică ar fi.

      Dragostea pentru mine este un bărbat, al cărui timp ești ”tu”. Și abia acum am înțeles ce înseamnă. Am dat totul vieții și tot ceea ce mi-a lăsat ea la schimb, e doar nostalgie. Chiar mă întreb dacă toate astea au fost parte din planul ei. Ca distanța să devină și mai departe, barierele și mai mari, să facă totul cât mai imposibil și timpul care își joacă rolul său, să fie contra mea.

      Încerc să-mi dau seama unde am acționat bine, unde nu, dacă am fost prea naivă, copilă sau ambele. Poate, cine știe, în cele din urmă nu sunt vinovați. Poate lucrurile s-au întâmplat că așa a trebuit să se întâmple. Poate ai fost unul din acei oameni, care vin în viața noastră pentru a ne învăța ceva și să își pună amprenta pe suflet.

      Numai cei care au trăit dragostea asta interzisă înțeleg că gustul este diferit, totul este mai interesant, pasiunea mai pură, inima bate mai repede, multă magie, emoție și un amestec de frică și pasiune. Întreaga lume se învârtește mult mai puternic. Oh și ce delicioase și fără explicații sunt sentimentele.

      Foarte frumoasă dragostea asta, dar în același timp și foarte dificil de trăit. Iubești atât de mult și totuși nu poți explica de ce o faci. Faci din omul ăla piesa cea mai importantă a sufletului tău. Este trist dar îți și place. Tot ceea ce vrei, este să trăiești modul ăla de a iubi ca și cum nu se va termina niciodată! ~

~ Odine ~

~ Dependența mea ~

~ Dragostea mea pentru tine este o poezie încurcată, uimitor de sinistră

Crește din ce în ce mai mult și sufocă, precum niște gheare,

Dar care-mi surâd sălbatic și cer sânge.

Dragostea mea pentru tine este o întreagă grădină de spini

Ce cresc prin inima mea și se întortochează ca niște paraziți

Apoi zboară ca niște păsări răpitoare și devorează

Fluturii care au fost crescuți pentru a fi sacrificați.

Dragostea mea pentru tine este o poezie impură

Care cu cât mai mult visează, cu atât nodul în gât se agravează,

Este ca o boala cronică, ce-mi deshidratează gândurile.

Dragostea mea pentru tine este o poezie necurată,

O sinucidere a visurilor mele, o funie, un dispreț.

Dragostea mea pentru tine, este amară, dependentă, incorectă

Care m-a aruncat încet în lumea ta goală să mă sufoc,

O greșeală pentru lumea mea, un epitaf scris pe crucea gândurilor.

Am încercat să scap de tine, să tai cablul care ne leagă și visele și fanteziile,

Să mototolesc dorințele astea pentru tine și să le arunc pe fereastră,

Greșeala mea... că ai devenit dependența mea, că fiecare amintire nu a murit ci a fost tatuată în mine

Și nu poate fi ștearsă cu nimic, ci doar acoperită cu iubire. ~

~ Odine ~

~Nimeni nu simte iubirea, fără a încerca lacrimile ei ~

~ Nimeni nu ajunge la obiectivul propus dintr-o singură încercare, fără să se înalțe de mai multe ori și să cadă, pentru că nu poți zbura perfect din prima...

Nimeni nu merge mai departe în viață, fără a pune măcar o dată piciorul în locuri greșite sau în gropi... 

Nimeni nu poate spune că îi place un singur miros dacă nu a încercat mai multe arome...

Nimeni nu se uită la viață fără să tresară de câteva dăți, pentru că nu poate ajunge în port, dacă nu a vâslit de mai multe ori... 

Nimeni nu ajunge pe cealaltă parte, dacă nu a trecut pe un pod sau a înotat...

Nimeni nu poate judeca, fără să își știe mai întâi propria sa slăbiciune...

Nimeni nu devine un ideal, fără să fi încercat de mai multe ori imposibilul... 

Nimeni nu recunoaște posibilitatea de a ierta, dacă nu a iertat el însuși măcar o dată în viață...

Nimeni nu ar trebui să trăiască fără schimbare, de a vedea lucruri noi, a se confrunta cu alte senzații și a avea posibilitatea de a își corecta greșelile...

Nimeni nu are dreptul să consume iubirea și prietenia altui om, dacă el însuși nu dăruiește iubire....

Nimeni nu poate strânge o mână pentru a saluta, dacă ține pumnul închis...

Nimeni nu poate avea o dragoste adevărată, dacă nu s-a sacrificat el însuși mai întâi pentru iubire... 

Nimeni nu se simte iubirea, fără a încerca lacrimile ei, sau să culeagă trandafiri, fără să simtă spini lor. ~

~ Odine ~

~ Ceea ce nu ne omoară, ne distruge încet ~

~ Dintr-o data inima se strânge și apare dorul,

Îmi doresc să plece, dar nu este de ajuns. 

Vin fluturii în stomac iar teama de a suferi din nou,

Este minimă în comparație cu bucuria de a te aduce înapoi. 

Poate mâine nu vei mai fi în gândurile mele toată ziua...

Poate nu te voi mai vedea în fiecare persoană care trece pe aceste străzile aglomerate și totuși atât de goale...

Poate în seara asta nu-mi vei mai invada visele cu afecțiune și sărutări

Și apoi dorința de a nu mă alunga dimineața.

Și, dacă o să am și un pic de noroc,

Dimineața va fi una perfectă.

Mă simt rău. Dar într-o zi acest dor va trece,

Între timp nopțile sunt dificile, aproape de nesuportat.

Poate mâine nu voi mai dori să cunosc răspunsuri la întrebările mele,

Poate voi șterge fotografiile cu noi de pe telefon

Și o să uit fiecare moment când am fost împreună.

Dar acum încă nu pot,

Am încă o mulțime de speranțe răspândite aici. 

Și poate și ele ar dispărea, dacă nu m-aș trezi din senin că mă suni

Sau că îmi spui despre ceea ce faci și la final cu ”te iubesc”.

Ce se întâmplă dacă mă decid să arunc tot ce a mai rămas din tine?

Aș putea șterge tot ceea ce însemni ”tu”,

Să-mi schimb culoarea părului, tunsoarea,

Să arunc tot din dulap și să schimb garderoba,

Să ambalez totul în cutii și să ard totul ce ține de tine,

Dar nici așa nu ar ajuta, pentru că nu aș putea scăpa de mirosul tău.

Există o frază budistă care spune cam așa:

"Ceea ce nu te ucide, te face mai puternic".

Ceea ce nu te ucide, te face și  mai puternic emoțional 

Te învață să reziști și să treci peste durerile inevitabile ale vieții.

Oare te face mai puternic, sau îți închide inima și te face mai cu sânge rece?

Eu cred că ne distruge sensibilitatea și ne face să construim ziduri,

Care să ne apere de tot ceea ce ar veni din afară.

"Nu toți suntem meniți să fim super-bărbați și super-femei."

Și ceea ce nu ne ucide ne distruge încet. ~

~ Odine ~

~ Spune-mi ce este dragostea? ~

~ Unii oameni spun că dragostea este ca un copil 

Alții spun, că este ca o pasăre, 

Unii spun că este cea care mută totul în lume, 

Alții spun că este un sentiment absurd. 

Dragostea are mirosul de pâinea caldă a bunicii

Sau un miros reconfortant? 

Are spini ca trandafirul și acoperă tulpina,

Sau este moale ca puful unui pui de rață? 

Este ascuțită sau are marginea moale? 

Haide, spune-mi tu ce este dragostea?

Când vine, vine inopinat,

Fără să te întrebe dacă vrei sau ești pregătit pentru ea,

Va suna la ușa sufletului tău

Și va intra neinvitată.

Va fi ca atunci când se schimbă vremea brusc.

Va saluta politicos și îți va dărâma toate zidurile

Și va deschide toate încuietorile sufletului.

Nu-ți poți explica dar o să simți o amețeală teribilă,

De parcă tocmai ți-ai băut mințile fără să fi pus o picătură de alcool pe limbă,

Ceva care îți va invada interiorul și va ocupa toate locurile existente acolo,

Nu se va prezenta, dar nici nu o vei putea opri din drumul ei.

Treptat va prelua conducerea și va începe dorul,

Dorul de miros, de îmbrățișare, dor de zâmbet, dor de tot,

Te va schimba de nici tu nu te vei mai recunoaște,

Ceea ce altă dată nu ai fi făcut, acum devine ceva banal,

Ceea ce era anormal, deodată pare mai natural ca nicicând,

Ceea ce nu ai fi acceptat în veci, acum îi cauți tu scuze,

Ceea ce la alții ți se va părea amuzant sau stupid,

Constați că începi să te transformi în copiile lor.

Are și spini dar și puf, te și înțeapă, te și mângâie,

Miroase a pâine caldă, sau acid a sulf,

Te face să te simți răsfățat precum un copil, dar te și pune la punct,

Îți dă aripi, dar te și trântește de pământ,

Mută totul în tine de nu le mai găsești nici tu.

Hai spune-mi ce este dragostea? ~

~ Odine ~

~ Am fumat atâtea dezamăgiri încât speranța mi-a dat cancer ~

~ Multe minciuni, una după alta,

Mai falsă ultima decât prima,

Încât ai terminat tolba cu minciuni,

Și a trebuit să spui adevărul.

Da, m-ai rănit, dar prefer să plâng pentru că mi-ai spus adevărul

Decât să plâng pentru că m-ai mințit.

Au fost atât de mulți ani în care ai mințit,

Încât acum și adevărul tot o minciună este,

Pentru că nici tu nu mai crezi în el.

Ai venit întotdeauna când ai fost lăsat singur

Și am fost mereu de partea ta pentru a te ajuta. 

Acum știu ce am de făcut...

Să aștept să pierzi din nou,

Să dispar atunci când o să mă cauți disperat.

Lucrurile s-au schimbat,

Nu mai sunt naiva cu ale cărei sentimente te-ai jucat.

Crezi sau nu,

Ți-am dat tot și am rămas cu mâna goală 

Așa că am de gând să iau înapoi!

Tu, cu mine, ai fost fals continuu,

Culmea... să nu mă pierzi. 

Tot "Te iubesc-ul" tău s-a dus cu vântul

Și eu nu mai pot fi ușor de manevrat

Am fumat atâtea dezamăgiri din partea ta

Încât speranța că te vei schimba mi-a dat cancer la creier.

Îmi place să dispar atunci când ai nevoie de mine

Pentru că ești dezastrul meu frumos

Încât te-am inventat să pari un adevărat erou.

Ți-am dat numele de eroul minciunilor,

Dar gata că m-am plictisit,

Orice carte are final.

O să mai exiști poate în cărțile altor scriitori

Eu mi-am găsit antidotul. M-am vindecat!

Sunt una din supraviețuitoarele unei boli de cancer! ~

~ Odine ~

~ Am fost tot timpul aici, numai tu nu ai văzut ~

~ Am încercat să mă potrivesc cu tine însă niciodată nu am fost pe aceiași lungime de undă.

Am plâns pentru ai devenit opusul omului de care m-am îndrăgostit,

Ai strigat la mine să cred încă în dragostea noastră 

Să aștept pentru că vei redeveni omul care erai, chiar și după ce ai decis să pleci.

Am sentimentul că am fost pista de aterizare pentru nevoile tale

Planul de rezervă și asigurarea că nu vei rămâne la greu singur.

Ai pierdut săruturile mele, îmbrățișări mele neobosite

Și degetele care te-ar fi mângâiat în timpul somnului. 

Și dacă există o lecție pe care m-ai lăsat să o învăț,

Este aceea că a oferi o nouă șansă nu se potrivește oricui întotdeauna,

Că odată iertat acel om nu va înțelege cât de mult a greșit și nici nu se căiește

Și că în cele din urmă, va comite o altă greșeală și mai mare ca cea anterioară.

Am visat mult, am vrut mai mult și am iubit din ce în ce mai mult

Și mi-am dat seama că dragostea nu este limitată, nici nu este egoistă,

Dragostea trebuie să fie ușoară, transparentă și să dea o stare de bine.

Te rog să nu mai mă suni să-mi vorbești pentru că ai fost întotdeauna un bun vorbitor

Și mereu am pierdut în conversațiile cu tine, iar eu nu îmi mai permit să pierd,

Viața este prea scurtă pentru a încerca să mă rog de cineva,

Care crede că știe totul despre mine, dar nu e capabil să știe nimic despre el însăși.

Zilele trec fără tine și îmi dau certitudinea că, în ciuda lipsei tale

Starea de disconfort trece, și dorul care mă mistuia a ajuns la capăt. 

Eu nu am vrut să te las să pleci, am vrut să fii aici cu mine

Chiar și cu toate promisiunile tale neîndeplinite. 

Am vrut ca la culcare să te văd alături și să simt că dorul ce-l simțeam,

Era jumătatea lipsă din mine care țipa după cealaltă.

Eu am fost mereu alături de tine, dar toate astea tu nu le-ai văzut 

Nu ai luptat destul pentru mine să rămân, dacă nu ți-am fost de ajutor,

Tu vei continua să ai aceiași viață dezordonată și departe de calea dreaptă,

Pe care eu am acceptat-o un timp, dar totul are o limită.

Vreau ca viața mea să fie una corectă

De asta îmi voi aminti de tine ca de un exemplu pe care trebuie să-l evit. ~
~ Odine ~ 

~ Azi nu spune nimic, doar iubește ~

~ Azi am nevoie de mâinile tale în ale mele.

Nu vreau cuvinte de mângâiere sau întrebări răspunsuri la întrebări,

Astăzi vreau să îmi întind picioarele peste ale tale

Să îți simt pielea mâinilor pe pielea mea cum se plimbă.

Să simt aerul proaspăt care vine pe fereastra întredeschisă,

Și să avem un schimb de priviri fără cuvinte.

Astăzi, vreau ca acțiunile tale să nu se remarce prin cuvintele, 

Dragostea nu are nevoie doar de cuvinte,

Numai acțiunile sunt necesare atunci când vrei dragoste. 

Azi am nevoie de acțiune. Fără întrebări, fără motive sau explicații. 

Astăzi sper doar că mâinile mele să fie întotdeauna legătura dintre noi

Ș în acele momente de simplitate când te uiți la mine,

Involuntar să ridic mâinile și să-ți mângâi obrajii. 

Văd ziua mea cum câștigă lumină și ia forma unei sfere sclipitoare

Inima mea face o legătură directă cu a ta

În timp ce buzele noastre împreună cu picioarele noastre dansează în etape

Chiar dacă nu se sincronizează perfect.

Astăzi, vreau ca fiecare parte a corpului nostru, extern și intern, să fie atinsă 

Azi am nevoie de atingerea ta, singura capabilă să trimită toate tristețea departe,

Abilitatea de a da viață celor care s-au pierdut. 

Nu vreau cadouri scumpe, sau mese de lux la restaurant,

Azi am nevoie doar de o pătură, un ceai cald, un film și de tine,

Să mă simt iubită, în siguranță și în pace, chiar dacă e o utopie,

Azi vreau ca fluturii din stomac să mai dea un raid prin toate măruntaiele mele.

Azi nu vreau nimic altceva, decât de tăcere și nici o urmă de disconfort,

Ci să existe întotdeauna dragoste în acțiunile și cuvintele noastre, 

Deoarece în cele din urmă, tot ceea ce avem nevoie este de dragoste.

Astăzi nu spune nimic, doar iubește. Căci și eu te iubesc. ~

~ Odine ~

~ Am venit să te iubesc ~

~ Trebuie să-ți spun că eu sunt aici,

Că vreau să te descopăr încetul cu încetul,

Și să mă bucur de tot ce e nou. 

Ești ca o băutură răcoritoare pentru sufletul meu

Care se împrăștie și mă răcorește într-o zi călduroasă. 

Cu tine e atât de liniște, calm,

Ca și când împreună am construi un puzzle,

În fiecare zi, o nouă dorință, o nouă pasiune. 

Vreau mâinile noastre strâns legate

Și viețile noastre să meargă pe jos împreună. 

Vreau ca toată afecțiunea asta strălucitoare,

Să se reverse în mine și în tot ceea ce este din tine. 

Pentru că am venit, să te iubesc...

Vreau să fiu o parte din tine,

Am venit să te invadez cu totul nu doar pe porțiuni,

Așa că ia-mă, nu ma face să pierd timp din viață.

M-am întors cu impresia că am uitat ceva,

Și mi-am amintit că am lăsat o parte din mine cu tine,

Nu a fost un întreg ci o jumătate,

A bătut un timp singură, dar își vrea jumătatea.

Îi lipsește zâmbetul, ochii somnoroși dimineața, brațele,

Îi lipsește nu jumătatea de inimă,

Ci jumătatea de om pentru care bate.

Dacă vrei să pleci, pleacă, dar pentru totdeauna,

Și nu lăsa urme, du-te fără îndoială...

Dar dacă rămâi, vino

În fiecare rană care se vindecă,

În fiecare strigăt al sufletului,

În fiecare noapte fără rost.

Eu nu sunt mai mult decât o picătură de lumină,

O stea care cade, o scânteie care are vârsta cerului.

Totul este ca un imn de îngeri. 

Iubeste-mă, pentru ca te iubesc. Pentru asta am venit! ~

~ Odine ~