~ Dumnezeu ne-a dat o singura viata in care
trebuie sa invatam toate sentimentele si trairile pe care ar trebui sa le traim
in sute de vieti.
Ne palmuie, apoi ne mangaie, ne coboara, ne
ridica suntem ca un aluat de lut pe care ne tot smotoceste tocmai pentru a iesi
cea mai frumoasa sculptura.
Cu cat aluatul e mai amestecat, cu atat se
va modela mai frumos, iar modelul si va fi de calitate mai buna. Dupa ce se va
fi terminat, acesta urmeaza sa se usuce si mai apoi sa fie pus in vitrina plina
de alte aluaturi plamadite, mai frumoase sau mai urate. Daca creatorul a avut
mai multa rabdare sa cocoloseasca lutul cu apa mai bine, cu atat si rezultatul
va fi pe masura.
.jpg)
La final, Dumnezeu isi ia creatiile inapoi
si le afiseaza in propria gradina, unde troneaza in poienile verzi. Insa lasa o
urma a lor pe pamant.
Din fiecare model scoate sufletul, face o
barcuta de hartie, il pune in barcuta, dupa care ii da drumul pe apa
veacurilor. Pe undele inefabile ale timpului, plutesc in amintiri, barcute de
hartie, trimise in neant. ~
~ ~ Odine ~ ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu