~ Oamenii sunt fluturi. Cei mai frumosi si
colorati fluturi ai vietii. Numai ei nu vad. Stau in coconul lor timp de noua
luni, iar cand ies de acolo inca nu stiu sa zboare. Depind de mama fluture.
Incet cresc si cand incep sa se ridice cate
putin de jos, au impresia ca pot mirosi totul. Si se ridica mai sus si mai sus
si se inalta spre cer, privind totul in jurul lor si detinand lumea la
picioarele lor.
Fluturii sunt liberi dar atat de fragili. Se
aduna in cete si se folosesc de dansul lor imbratisandu-se unul pe altul. Uneori
se aduna cate doi, se unesc unul cu celalalt si formeaza un singur trup, cu
doua aripi, dand nastere la un alt fluture.
Exista si fluturi cu o singura aripa. Ei nu
mai pot sa zboare. Au cazut in clipa in care au fost desprinsi de fluturele cu
care formau un cuplu. Acestia raman pentru totdeauna pe pamant. Vor ramane si
vor privi cum alti fluturi zboara si cerul ii iubeste.
Fluturii care au cazut nu mai au aripi. Aripile
lor le sunt tatuate in spate, dar sufletul lor e atat de liber incat nici un
alt fluture le-ar putea da libertatea asta. Ei sunt cei mai iubiti de Dumnezeu,
pentru ca desi nu mai au aripi sa zboare el le ia sufletul in palma si zboara alaturi de el. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu