~ Melcii ~

Sunt ca un pamant pe care se sprijina sufletele celor care au trecut prin viata mea. Pe el au calcat cu totii si au mers mai departe. Pe el si-au construit si daramat vieti si odata cu ele si in carnea mea au lasat dare.

    Car in spate casele celor ce si-au cladit fericirea pe umerii mei.

    De atatia ani am ridicat case, in care nu am locuit niciodata.

    Am sapat la fundatia fiecarei camere in care se odihnesc alte suflete.

    Fiecare zid al fiecarei case se sprijina pe coastele mele.

     Daca eu m-as prabusi odata cu mine si ele ar cadea.

    De asta merg in genunchi si cu spatele cocosat.

    Nu indraznesc sa ma ridic de teama de sa nu alunece de pe pielea umeda.

   Raman ingenunchiata in semn de rugaciune si las melcii cu casele lor sa mearga pe trup si odata cu ei vietile lor.

   I-am crescut in spatele meu si in spatele meu vor ramane, pana ce oasele vor imbatrani si vor subrezi de atata greutate.

  Si ii voi lua cu mine intr-un alt pamant, intr-o alta lume.

~ Odine ~