~ Cuvintele tale devorează ~

~ În noaptea asta vreau cuvintele tale,

Să nu îmi imaginez prea mult,

Sau să simt mai mult decât simt.

Nu știu și nici nu vreau să știu,

Dar ce înțeleg este că depășești așteptările.

Noaptea alunecă tăcută, caldă,

Noapte al cărei ten alb pulsează în vene,

Ca o simfonie camuflată într-un răget.

Noaptea bate în piept,

Cu propriile țipete și vibrează în aer,

Înaripează inima în foame de cuvinte

Și erupe ca un vulcan spre final.

Tu încă nu înțelegi foamea mea,

Nu te hrănești cu foamea mea,

Foamea ta este un vers tăcut,

Are dinți, care penetrează carnea

Și spintecă patul,

Iar pe pielea caldă lasă răni invizibile.

Ești un magnet imens pentru oricine,

Un șarpe care își reînnoiește pielea după fiecare sezon,

Doar că inima mea vrea să învețe din nou zborul,

Iar pielea să simtă din nou mirosul de stele

Și mi-e teamă de cuvintele tale îmbrăcate în lux.
Nu am nevoie de nimic,
Vreau decât cuvântul tău gol,
Fără piele, nepătat,
Vreau cuvântul scrijelit exagerat,
Fără lamentări
Vreau cuvântul tău direct, grefat, ascuțit
Adâncit în sufletul meu,
Să-ți aud gura plină de cuvinte pline
Nemestecate, netulburate, tonice,

Verbul tău mișcat în locuri încântătoare,
Vreau să finalizezi ceea ce spui în cuvinte
Și nimic altceva.
Când toate cuvintele tale mă vor devora,
Voi rămâne doar un ecou și câteva reticențe. ~

 ~ Odine ~