~ Eu nu te-am pierdut, te-am lăsat doar să te găsești ~

~ Nu sunt un terapeut, dar îți pot fi mai mult de atât.

Nu intenționez să-ți rezolv problemele sau traumele din trecut,

Nu intenționez în schimb să-ți fiu superioară, sau să îți dau lecții de morală,

Dar vreau să îți vorbesc de la egal la egal, eu femeie, tu bărbat,

La urma urmei în fața morții și a lui Dumnezeu suntem egali.

Pot fi omul prezentului tău, a viitorului, iar patul nostru nu este o canapea,

Și nici un altar de spovediri și căințe.

Nu ai acceptat rolul pe care am vrut să ți-l dau de ”ex”,

Pentru că nici tu nu ești atât de pregătit să renunți la mine.

Cea mai mare greșeală a cuplurilor, este aceea de a își uita greșelile

Iar de aici se pot naște multe, inclusiv gelozii.

Un cuplu care se iubește își întâmpină greșelile cu capul sus

Și încearcă să își explice de ce nu a funcționat relația și care sunt punctele ei slabe.

A trebuit să învăț cum ar fii să te las să fii un ”ex”.

Ploaia a trecut, ceasul a trecut, trenul a trecut,

Dar nu a trecut dorința, afecțiunea nu a trecut

Și am realizat că nu te-am pierdut, te-am lăsat doar să te găsești.

Te-ai găsit rătăcind prin toate paturile și aventurile vieții,

Prin așternuturile unor hoteluri ocazionale,

Unde femei căsătorite te-au folosit ca pe o bucată de carne

De atâtea ori, în experiențe care nu te-au ajutat să fii diferit,

Ci poate mai ”tăvălit” sufletește, în iubiri fără valoare.

Deși mi-ai reproșat că eu nu am făcut nimic, așa a fost,

Eu nu te-am oprit niciodată cu nimic să faci asta,

Tot ce am făcut a fost să te iubesc în continuare,

Să am răbdare, investind într-o iubire neîmpărtășită,

Furându-mi liniștea, pacea și somnul.

Vezi tu dragul meu, dragostea este pentru cei puternici,

Pentru cei care știu că în drum vei da de alți oameni

Că te vei poticni și vei avea de învățat multe lecții,

Dar nu te vei opri niciodată și nici nu vei da bir cu fugiții

Și mai presus de orice, vei învăța să recunoști adevărata dragoste.

Nu este ușor, din contră, pot spune că sunt momente,

În care Iadul seamănă perfect cu viața pe care o duci,

Că noaptea nu e destinată odihnei sufletului și a trupului,

Iar dorul un instrument de tortură, menit să te ducă pe culmile disperării.

După un timp cel de pe urma căruia suferi se întoarce, alteori dus rămâne,

Însă în toată experiența asta, înveți să te găsești pe tine și să ajungi un alt om.

Eu nu te-am pierdut, ci te-am lăsat să te găsești, deși încă nu ai reușit,

Dar mereu vii cu bucățele din tine, pe care le tot aduni la mine

Și îmi ceri să le păstrez și să le țin în siguranță în locul tău.

Eu nu fac decât să îți arăt calea spre adevărata dragoste,

Să îți fiu iubit, prieten, terapeut, să te învăț cum se iubește,

Dar și să te critic, sau să te trag de mânecă atunci când te rătăcești din nou. ~

~ Odine ~