~ Febra ce-mi provoacă halucinații ~

~ Am febră, care mă arde

Și în arderea ei arde tot,

Iar pleoapele-mi licăresc.

Am febră, la care se adaugă un produs care îmi mușcă limba,

Mă îmbolnăvește, dar mă vindecă,

Emană cuvinte în ureche,

Iar norii dispar,

Ca o adiere dulce a unui heruvim,

Este Soare și umbră,

Respirație și senzație de extaz,

Nebunie din izvorul pasiunii.

Am nevoie doar de un pahar de apă rece

Dintr-un cristal pur, să îmi calmeze,

Gustul ăsta de miere care mă face să nu mă pot opune,

Febrei care sparge termometrul,

Și mă pune să mă abandonez focului.

Perdeaua dansează cu vântul lin,

Cuvintele apatice rămân blocate în spatele dinților,

Și fiara din mine mușcă din instincte.

Mă conduce spre trepte și mă predă,

Unor grădini cu miros de regina nopții,

Traversând portaluri spre alte lumi legată la ochi,

Surdă și arzând neajutorată.

Mă conduce în foc,

Spunându-mi la ureche povești,

Ce mă transformă din înger în demon

Deblocând încuietorile inimii cu raze de neon.

Nu știu dacă mai am puls,

Totul are altă cadență,

Iar în venele mele simțurile se întâlnesc cu focul,

Dându-mi magia care mă face să trăiesc.

Râd și visez lent,

Cum stelele se perpetuează

Și sateliții picură în noapte albastru-marin

Apoi plouă și picură cu arabescuri.

În mine stâncile se sparg și toate durerile,

Se transformă în rândunele și zboară.

Febra asta a venit în urma rugăciunilor,

Să uit trecutul, să nu mă mai gândesc la el,

Febra asta e o raritate care nu seamănă cu nimic,

Dar e o minune, că e unică.

În mine e o lume a himerelor,

Parcă sunt o minge de săpun care explodează în Soare,

Sunt în delir, într-o stare de exaltare, extaz și frenezie,

Febra asta îmi produce o boală, care mă vindecă. ~

~ Odine ~