~ Iubirea nu ne aparține, dar dacă nu e pentru noi devine o față udă și sărată ~

~ Se spune adesea că o nouă iubire este leacul pentru dezamăgirilor din trecut.

Eu nu pot crede asta pentru că dragostea nu este o boală, deci nu are nevoie de vindecare.

O nouă dragoste găsește un alt cântec al inimii unde va încerca să crească

Dar cea dintâi dragoste are locul garantat în altă piesă.

O dragoste nu este ușor de găsit așa cum găsești în fiecare dragoste o inimă senilă,

Dar din păcate o iubire mare nu prea mai lasă loc la prea mult spațiu în minte și inimă.

Chiar dacă iubirile mor, nu le poți muta în apartamentul prieteniei,

Pentru că puterea inimii, se îndoiește de competența creierului.

Experiența iubirii este ceva prin care toți am trecut, într-un fel sau altul,

Cu suferințe mai mici sau mai mari.

A suferi în dragoste uneori e un rău necesar și de mare ajutor,

Căci după ce trece, ne face să iubim mai bine, să alegem mai bine,

Să evoluăm mult mai frumos ca om

Și să realizăm câte gesturi prostești am făcut în numele unei așa zise iubiri,

Dar dacă atunci nu am fi fost niște proști, astăzi nu am fi mult mai bine.

Iubirea nu e ceva care te face să te simți înghesuit în tine, aia e pasiune,

O pasiune atât de puternică, încât te împiedică să te oprești.

Pasiunea nu poate fi provocată, ea se naște spontan,

Dar te consumă enorm, iar energia consumată nu poate fi resetată.

Fiecare cicatrice lăsată de un sfârșit de pasiune, cere o dragoste calmă.

Iubirea se întâmplă atunci când pasiunea vorbește în tăcere.

Nu trebuie să fugi de pasiune, dar să nu îi dai posibilitatea de a se transforma în durere,

Însă dacă inima ascultă motivul pasiunii, aceasta ar putea avea o viață lungă și s-ar transforma în iubire adevărată.

Iubirea nu ne aparține, dar dacă nu e pentru noi devine o față udă și sărată

Și care se amestecă pe parcurs cu suferință amară,

Așadar tot ceea ce faci și în ce faci trebuie să fie iubire.

Să fie iubire la micul dejun, cu cafea pregătită cu afecțiune,

Să fie iubire în despărțire cu îmbrățișări, pocăință și drăgălășenie,

Să fie iubire, atunci când vrei să renunți, dar celălalt te face să încerci din nou,

Să fie iubire chiar și atunci când ai obosit, ea fiind combustibilul pentru a merge mai departe,

Să fie iubire în toate săruturile, deoarece pupicii au devenit ceva banal,

Capabile să atingă sufletul și să reînvie o inimă care nu mai bate în același fel,

Să fie iubire și în rănile provocate de iubirile din trecut, pentru că asta arată că inimile vor fi în stare să se vindece,

Lasă să fie iubire, chiar și în somn, când îți invadează visele și te fac să zbori,

Căci nu există iubire care te trezește și te face să re ridici dintr-un pat rece dimineața,

Să fie iubire în orice moment al zilei

Și mai presus de toate, să fie o iubire suficient de puternică, ce te face să te întorci înapoi. ~

~ Odine ~